Prin natura prieteniilor mele reale, dar incepute si intretinute on-line, aflai acu vreo doua ore despre un concurs care se cheama Spring Superblog Contest, sau fara „contest”, nu m-o interesat chiar prea tare titlul, da’ treaba cutremuratoare ii ca asa minunatie de concurs o fost castigat de-asa o fata insipida, ca-mi veni sa ma supar. Ba, ii insipida, ii degeaba, ii mai slabuta si mai greu de vazut decat un fir de praf in vant, aducand metafora in contextul, brrr, blogosferei romanesti (feminine?). Daca tot dam premii unor bloggeri, ba, sa fie oameni extraordinari, ba, cu idei, cu scantei, cu intorsuri de fraza si rasuciri din condei, sa fie, ma-ntelegi, cu realitate, asa stramba si crunta cum e, sau cu povesti, sa fie si cu povesti de dragoste intre branzeturi, nu-i nica, da’ sa fie, ma-ntelegi, scrise bine, cu patos, cu pierzanie, cu ace-n piele si-n ochi, cu bucurie, cu forta, cu…ceva. Sa te bocesti cand le citesti, sa stai cu stomacul in pioneze sau in fluturi trei zile dupa aia, sa ti se rasuceasca mintea in jurul propriului ax, sa razi de ele si sa le spui mai departe drept bancuri noi si sa te hotarasca sa fii mai bun, atat de mult mai bun decat esti tu acuma, amarat, singur, dezamagit sau implinit, cum te-oi gasi si tu. Baaaaa, nu se pot da atatia bani si-atatea cadouri unui asa om searbad, care si-asa crede despre el ca-i extraordinar, vaaaai, da’ asta, ma jur, asta-i crima organizata, perfect organizata, revoltator de organizata. Sa premiezi pentru creativitate tocmai un om care nu transmite nimic. Ptiu, Satana.

O sa facem implozie de la atata nimic, impreuna, in general, fara scapare.

O gasiti voi, nu ma lasa inima sa-i dau vreo legatura cu tarlaua mea neprihanita. Mi-o asum, ha-ha, cu varf si indesat. Eu stiu prea clar despre mine cat is de proasta si de needucata, stiu cat de simple si de accesibile sunt lucrurile care ma emotioneaza la nivelul ala de jos, ala uman-usuratic, si ea nici macar atata grad de sentiment n-o putut sa-mi transmita, ceea ce nu-i in sine nici o problema, om cu om nu se simte, noi sa fim sanatosi, da’ sa nu fie premiata pentru creativitate, in public, de catre nimeni. Nici o firma, nici un site, coleg, prieten, ruda, ni-me-nea. Sa-si scrie ea singura acolo ce vrea sa-si scrie, s-o citeasca cine vrea si poate, aleluia. Da’ sa nu fie premiata.

Atata problema am avut cu ea, daca-s prietena cu unu’ sau cu altu’ n-are legatura, de citit ce-o scris pentru concursul in sine n-am avut rabdare dincolo de „Povestea cascavalului indragostit”, sa se duca sa se plimbe cine are pretentia de la mine ca-ntai s-o citesc pe fata asta si-apoi sa comentez. Cu unii nu trebuie sa-ti petreci mai mult de 10 minute ca sa-i pricepi in imensitatea golului lor.

Io cu concursul in sine n-am probleme; se fac reclame pe interneturi, se schimba bani, oricine scrie frumos merita. Pai nu prin asa un concurs mi-am gasit eu povestea desenata admirabil pe ghurhu.ro, pornita de la un hibrid Toyota? Pai da. Da’ fata nuuu merita, asta-i tot ce-am vrut eu sa urlu in pustiu in aceasta minunata dupa-amiaza, spre seara, de vara.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 23 August 2014.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: