Odata, tot din intamplare, am dat intr-o revista sustrasa de la UNATC de un articol lung tare, de vreo sase pagini, despre filmele lui Alexei Balabanov. M-am bucurat mult si prosteste, l-am citit pe tot pana la Ploiesti ranjind infricosator si nesimtit la aproape fiecare fraza, probabil i-am speriat pe ceilalti oameni din compartiment. Azi sunt trista ca n-am avut cui spune, la vremea aia, ca Alexei Balabanov i-a facut celebri pe baietii mei din Belarus, altfel nestiuti de nimeni, posibil ramasi etern la stadiul de compus piese prin telefon si fax. Se face un an de cand a murit Alexei Balabanov.

Nu stiu ce-i zilele astea, imi amintesc numai zile de morti si uit obsesiv zile de nasteri. Cat iunie?

Si Cornel Coman e nascut tot pe 14 iunie. Intr-o alta viata, asta ar fi insemnat ceva. Dar nu traim alta viata, o traim p-asta, c-alta nu ne mai vine din urma.

Asa-mi vine sa zac, s-ascult si sa visez cu ochii inchisi.

Mi-am cumparat „La Lilieci” in stare completa, ma simteam om ciung fara ea in casa. „Aici, la noi, oamenii vorbesc despre moarte simplu… ca despre croiala”.

 

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 15 Mai 2014.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: