Sa traiti, m-am razgandit. Sa nu se supere nimeni, ca nu-i o tragedie, nu ma mai duc la Laibach. Nici bilet de dat in dar n-am, ca n-apucasem sa-l cumpar.

Mie Laibach imi plac pentru „Volk”, eu numai „Volk” am inteles, iubit si respectat, restul muncii lor e pentru mine o nebuloasa, nebuloasa fascinanta, intr-adevar, dar totusi nebuloasa. Speram s-o destram pana la concert si sa ma pot duce acolo cu mintea clara, da’ nu, asa ceva nu se va intampla, parol de-onoare. De priceput nu-i pricep si cred ca-s genul ala de artisti pe care trebuie sa-i cuprinzi si cu mintea de deasupra, nu doar cu strafundurile senzoriale, lumini-umbre-si-voci. Eu suflet la ei n-am simtit decat in „Volk”, recunosc.

M-am mai inghesuit sa zic ca merg si de teama ca-i pierd. Am patit-o odata cu Gogol Bordello, acu vreo trei ani, m-a chiar chemat cineva expres, da’ eu atunci n-auzisem de ei si nu m-am dus; de trei ani ma doare lipsa asta si-i astept mereu-mereu cu truda si cu drag, da’ ei nu mai vin si mie mi-e greu, ca n-am chiar atata spirit slav in mine cat sa suplineasca voci ragusite, cautatori de minuni si oase scuturate de fier.  Tot asa am pierdut celalalt concert Rammstein, de-am zis ca ma desfac in doua in aia patru ani dintre ele; nu stiam atunci decat cinci ori sase piese si cand am vazut cu ochii mei minunea se terminasera de mult biletele.

Da’ m-am trezit, un pic si din cauza povestioarei. Ca oamenii zic ca Rammstein is copia mai bogata si mai slabuta a lor (ca nu-s adolescentii de niciunde un exemplu de inteligenta si de sensibilitate artistica) ii o treaba, oamenii-s prostuti si spun multe minuni, da’ c-o spun Laibach insisi ii o treaba din cu totul alt Univers, cu care nu ma pot impaca azi. Imi iesise de mult tare povestioara din cap, ii bine ca mi-a fost amintita inainte sa-mi para rau. De oameni pot sa ma iau si sa le zic ca nu pricep si n-au citit ei destul  Rammstein, macar ca-s in germana si-i mai greu, pot sa zic si ca nu pricep Laibach nici cat genunchiul broastei raportat la cat pricep din Rammstein, da’ mie-mi pare clar ca lumina zilei si ca diferenta dintre orice piese alese perfect aleatoriu din discografia lor ca n-au nici o legatura unii cu altii, cel putin nu dincolo de aparenta cvasi-intunecata. Altfel, Laibach sunt schimbatori ca fulgii de nea si ca apa de izvor repede de munte, nu stii ce sunt, ce-au fost si ce vor fi, asa ca putem maxim spune c-o bucata de Laibach a inspirat o bucata de Rammstein, poate pe undeva prin primele albume, ca alea-s mai electronice si mai fara capatai. Da’ nici nu conteaza asa mult, poate Laibach nici n-au spus treaba asta despre Rammstein si poate nimeni din Rammstein n-a zis vreodata „Da, Laibach au avut o influenta asupra noastra”, treaba e ca nu-s „copii” de nimica, ca n-are nici cat negru sub unghie relevanta cati bani au facut si ca n-au nici un teritoriu stabilit, multumim.

Per total: de pe „Spectre” m-au cucerit doua piese, da’ nu atat de tare. Sunetele sunt in afara ariei mele de dezvoltare, stie toata lumea. Sansele sa arate ceva de pe „Volk”, orice, sunt minime. Coltii mei sunt ascutiti de Rammstein, nu-mi place imbarligarea asta. Nu mi-e clar ce-i cu ei, n-am promis eu odata ca nu ma duc la concerte c-un colt de minte si-un ascunzis de inima?

Mno, imi pare rau, m-a luat gura de dinainte. N-aveam eu loc acolo, bine si frumos e sa se duca oameni cu tot sufletul, nu asa, in carje.

Nu ti supara, hei.

 

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 6 Mai 2014.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: