Ziua de azi? Dimineata neslefuita si-apasatoare, un drum c-un tramvai pana la capatul Pamantului (care nu sta inca agatat de-un cui), o discutie ingrozitoare si-o nevoie rara, de-a omori oameni. De-a intrerupe cercul de violenta fara scop si de rautate fara scuza. De-a le zbura creierii, bang!, bang!, Feuer Frei.

In curtea unui spital urat si inghetat, prin care urla vantul a pustiu si-a moarte, m-am bucurat ascuns de singurul om care mi-a raspuns, zambind, „Te citesc”.

Am aflat din intamplare de-un spectacol de teatru, m-am dus la el singura, am gasit sala singura, am stat singura pe scarile din mijloc, sus de tot, sub masa cu treburi tehnice, ca sa vad cel mai bine. Am vazut cel mai bine, am ras mult, nu tare, ca io nu rad tare, si m-a vindecat. Un altfel de Caragiale, poate subtil altfel, un Caragiale tot roman, da’ roman de-acuma, mai grabit, mai expresiv, mai… teatral. Azi, pe strazi, toti romanii joaca teatru. Tot natia noastra, cu-aceleasi metehne, da’ parca un pic mai acum, anii ’90-2000. Inteleg ca asta s-a si vrut, foarte bine, le-o iesit. Aveau cu totii niste priviri proaspete, un fel de zambet complice se raspandea de la unul la altul si spuneau cu ochii si cu mainile mai mult decat cu buzele sau cu mintea. Io n-am vazut mult Caragiale jucat, da’ l-am citit mult, si-asta o fost mai bun decat ala din capul meu; asta trebuie sa fie mare lucru.

Cand va e rau, mergeti la teatru. Nu la teatru d-asta absurd, nici la ala trist si scarbos, la teatru tanar, cu idei proaspete, cu reinterpretari si reamestecari, la redescoperire de vechi si la privire-napoi fara strambat din nas.

Pe Mihail Siskin l-am cunoscut dinainte sa-i citesc cartile, ca niciodata, cu nimeni altul. I-am cunoscut intai privirea albastru-gheata (aceiasi, a la Andrei Makine), i-am cunoscut intai influentele (acelasi Cehov, acelasi Nabokov, acelasi frustrant de ne-tradusul in romana Ivan Bunin) si-am citit intai ce spun altii despre el, cum ca „scrie asa cum nimeni nu mai scrie azi in Rusia”. Recunosc, am stiut de la privire ca-i al meu si c-o sa-mi placa. De-asta mi-am petrecut ziua de azi mangaind si adulmecand „Parul Venerei”, fara s-o deschid.

Sunt ingrijita, in diverse feluri, de diverse fapturi parfumate si moi. Inca stau pe loc, inca astept. Sunt ingrijita, nu-i nicio paguba.

 

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 11 Martie 2014.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: