Nu cred ca m-am imbolnavit, cred ca nu m-am vindecat niciodata. N-are Bucurestiul nici o vina, el e asa cum a fost mereu, murdar si nepasator. Bucurestiul nu tine cont de lacrimi, parafrazare.

Baietii de la Radio Guerilla va invita la plimbare La Sosea. Mergeti daca aveti cu cine si daca nu. Mergeti si jucati-va de-a secole trecute, care nu va mai pot rani. Mergeti pe Matasari si intrati in pielea boierilor vechi, a conducatorilor de gubernii si a doamnelor de la curte. Secolul asta ne ofera din ce in ce mai putine bucurii.

Scriu stramb, ruginit si stricat, asa cum ma simt, ca de obicei. Yours faithfully.

De fiecare data ma opresc inainte sa scriu „nici o” sau „nici un”, ma gandesc ca trebuie sa le scriu unite, c-asa-i legea noua, imi amintesc de-ai mei si de-al lor „î” si le scriu separate. Trebuie sa aiba si generatia mea un simbol ortografic; generatia incapatanata, impotrivindu-se unirii.

 Eu nu scriu cu diacritice de lene. Intr-o zi am s-o depasesc, fara suparare.

Traiesc stiind ce bucurii pot atinge in viitor si cum pot face rost de ele, singura surpriza ramanand momentul in care ma voi duce inspre ele. Nu mai cred c-o sa am parte de surprizele pe care le-am asteptat cu-atata ravna pana acum, motiv pentru care imi imping mintea inspre locuri si timpuri suspendate, in care lucrurile s-au intamplat deja.

De la Ecaterina cea Mare, Grigori Orlov si Aleksandr Lanskoi firul povestii a coborat tot in jos, pana la tarani, mosii, fete-n casa si medici de tara. La zapezi analgezice, citit pe divan, langa soba, carti frantuzesti cu cavaleri templieri si evrei oropsiti, ceai la samovar si clasicele sanii trase de cai. Ninsori moi peste Marea Baltica si razboaie uitate, primite cu maini rastignite si priviri blande.

Se pare ca mai aveam inca sperante. Se pare ca rafturile mele de carti mai pastrau o idee de legatura, dar dumneata n-ai fost multumit de nici una din ele, le-ai scos, rasfoit si pus la loc, ba ca esti pragmatic, da’ nu destul de pragmatic, ba ca-s prea multi rusi, ca-s unele prea istorice si-altele prea romantice, prea groase si greu de carat in metrou, prea lungi, prea complicate, prea neinteresante. Ai plecat cu „Soarele gol” al lui Isaac Asimov, pentru ca-i un roman scurt si-aproape politist, pentru ca esti prea pragmatic pentru „Eu, motanul”, dar prea putin dispus sa descoperi comunismul roz sau secretul bilei de biliard cu zvastica de pe „Partida de biliard de la ora noua si jumatate”. Te protejezi de aprofundarea grozaviilor, dar vorbesti despre ele la bere, cu lejeritate, cu cunostinte slabe si-amestecate si cu oameni incapabili sa-ti puna la punct ezitarile, pe mine nu m-asculti si nu ma-ntrebi, iar eu n-am de gand sa te educ, nu-i treaba mea si nici nu cred ca aceasta educatie iti va fi, vreodata, cu-adevarat de folos. Iti planuiesti o viata simpla, langa o fata simpla, intr-o casa simpla, cu copii si caine in curte, iar aceasta viata simpla nu va fi in nici un fel atinsa cu mai multa usurinta daca stii cu cate vieti de studenti a fost amenintat Regele Mihai sau care-i faza cu Cecenia. Ceea ce stii va fi de-ajuns pentru-o fata prostuta, e deja de-ajuns pentru colegii tai de camera si de serviciu, e de-ajuns chiar si pentru prietenii tai, care te iubesc pentru alte lucruri, nu neaparat pentru consecventa, interes sau lipsa de rabdare de-a te documenta asupra unui lucru inainte de-a emite pareri categorice. Nu stiu cum imi vei fi de-acum incolo. Voi fi la fel de serioasa in preajma ta, dar aceasta seriozitate (privita, inteleg, ca pe-o incapabilitate a mea de-a ma „distra”) nu va mai veni din emotia datorata prezentei tale. You didn’t like my books, dear. My precious books, de toate categoriile si natiile, albume cu cavaleri si cu masini de regi, scurta istorie amuzanta a medicinei, aproape-integrala Petru Popescu (pe care nu ti l-am recomandat de teama ca nu l-ai intelege) si Andrei Makine (pe care oricum nu te-as fi lasat sa-l murdaresti c-un „mama lor de rusi”), colectiile de povestioare din comunism, frumoasele legende japoneze si scurta istorie a incursiunilor vikinge, marturiile din Bucurestii de demult, Romania interbelica vazuta de-un englez, „Ghidul xenofobului” pentru spanioli, Heinrich Boll si baricada lui aproape niciodata studiata, cartea cu batranul rus mereu indragostit de fete tinere, amuzanta, desteapta si pe-alocuri politica, draga mea literatura romana, nu tu Marin Sorescu, nu tu Mihail Sebastian, nu tu „Baletul mecanic”, nu tu Marin Preda pana la capat, dincolo de „Morometii”, nu tu Eliade sau domnul irlandez caruia i-au fost de-ajuns doi-trei ani de trai printre noi ca sa scrie atat de adanc romaneste, micile, dragele si blandele mele carti; you didn’t like any of them. Apai ce mai e de facut dupa asa ceva?

Nimic, imi trebuie un barbat de carti, de caini, de motociclete si mai ales de idei. Pot tacea si pot invata cu usurinta, imi pot recunoaste greselile cu usurinta, pot accepta si indragi diferentele dintre oameni si pareri; sufar de-o deschidere mult, mult mai larga decat imi lasa spre ghicit privirea si tacerea. De cele mai multe ori nici nu stiu sa spun punctual ce imi scoate oamenii din schema, dar se-ntampla, si ies, si nu gasesc nimic de indreptat neaparat la ei, numa’ ca prezenta lor nu-mi (mai) provoaca placere.

De-asta nu mai am asteptari. De-asta imi traiesc visele deja in trecut, in ierni ruso-europene, intr-o clasa de mijloc, intr-un conac vechi, cu grajduri, cu cai si cu caini liberi prin gradina, nu foarte departe de oras si de drumuri pietruite, da’ cat sa poti merge o data pe luna cu trasura, pentru carti de la anticari si jurnale medicale straine.

Am de vazut un film cu intamplari din Abhazia. A sosit vremea Caucazului.

Sa ne-adunam nadejdea intr-un ghem strans, sa turnam plumb peste el si sa ni-l agatam la gat cu lant subtire de argint.

  

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 27 Ianuarie 2014.

2 răspunsuri to “”

  1. Citez: „Nimic, imi trebuie un barbat de carti, de caini, de motociclete si mai ales de idei.”

    Basically, iti trebuie un barbat, mai faci nazuri? :))

    Apreciază

  2. Fac nazuri, da, mereu :))

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: