Unii oameni cred in Good Charlotte. Inca. Si-n Linkin’ Park. Unii-au depasit momentul si cred in niste baieti imbracati in blanuri care conduc o masina de lux si-o bicicleta, intr-un videoclip stupid si de neinteles, ceva c-un tricou si cu niste dolari in buzunar. Unii-au depasit momentul, asculta in mod repetat piesa cu tricoul si cu dolarii din buzunar, nu simt nimic si traiesc si ei in continuare, ca oamenii. Unii nu stiu nimic despre viata de dinainte de ’89. Unii nu stiu ca noi stim cate ceva despre viata de dinainte de ’89. Unii le cumpara copiilor tablete de Craciun. Unii trebuie sa le explice copiilor lor de ce tableta nu e un cadou de Craciun potrivit pentru copii, desi toti prietenii acestor copii au avut parte de parinti descreierati, care le-au cumparat copiilor tablete de Craciun. Copii, tablete, Craciun. Pastile. Pentru un Revelion reusit. Pastile si tarie. De vorbit ne-am saturat; ne trebuie gloante, nu sfaturi. L-au inmormantat pe Mihail Kalasnikov langa Moscova, cu onoruri si laude, pentru inventarea simbolului revolutiilor sangeroase. In viata nu-i de-ajuns sa vrei sa inventezi pasnice utilaje agricole, trebuie sa ai si pacea in care sa le folosesti. Altfel, daca vezi ca navalesc nemtii cu tancuri peste tara ta, te-asezi linistit la birou si te-apuci senin sa faci pusti automate de succes. Asa-i la noi in Est, nu-i niciodata destul sa vrei. „You just have to believe” e un monstruos complot imperialist.

Mai stim si alte piese de la System of a Down, in afara de „Chop Suey”. Am petrecut vreo patru ani cu System of a Down. Stim mai mult de-atat. De ce ne limitam la atat?

Visez un grup de oameni atat de deschisi si-atat de blanzi incat sa ma lase sa-mi pun macar una din piesele rusesti, fara scandalizari sau intrebari rautacioase. La Revelion, un baiat-aproape-domn, in camasa verde cu patratele, a pus „Soldat„. „Soldat” e printre primele piese rusesti pe care le-am invatat de la Nashe Radio, iar baiatul ‘cela cu camasa verde-n patratele, cu barba neagra si privire intunecata m-a facut s-o ascult, in noapte, cu nesimtire absolut plata. M-as fi indragostit un pic de el, daca inima mea nu si-ar fi depasit demult  ratia de batai nepermise pe 2013. Asa ca l-am lasat, cu tot cu al lui „Oras” de la Luna Amara si cu toate piesele amuzante si destepte de la Timpuri Noi, l-am lasat sa-si vada de viata linistit, fara privirea mea bolnava pironita asupra lui. Asta e, am obosit.

Scriu postul asta de-azi dimineata. Am mai mancat, am mai cumparat, m-am mai gandit. Am aflat ca tatei nu-i place cum ma-mbrac, c-ar vrea altfel de copila, da’ nu stiu de care. Io eram proasta si credeam ca el e cam singurul care ma pricepe, cu totul; ca ma uit cu el pe Discovery Channel de 20 de ani aproape incheiati, ca m-a vazut ducandu-ma la scoala, imbracandu-ma in tricouri negre si zambind visator in fata reclamelor la Rock the City in care apareau domnii de la Rammstein. Dintre voi toti, asa impresie aveam, ca tata e singurul care ma pricepe, accepta si chiar apreciaza exact asa cum sunt, cu totul. Se pare ca nu, se pare c-ar fi vrut altfel de copila, mai bine-mbracata si probabil mai „aranjata”, par mai drept si dinti mai albi si mai multe capricii, mai putina pasare si mai multi bani cheltuiti pe haine mai scumpe si mai stralucitoare. E si asta o durere noua, ne vom obisnui si cu ea.

Poate-aveti si voi dreptate, na. Poate trebuie. Poate trebuie sala, abdomen suplu, infometare, ore de stat in baie cu cate-o crema pentru fiecare extremitate, plus ulei, plus sampon, plus seruri si lotiuni si-alte chestii de corp, intarzieri la intalnire pentru c-a trebuit „sa ma fac frumoasa”, dat din maini isteric, a nepasare si a „nu vreau sa-mi bat capul”. Vorba era ca ma fac frumoasa, uitasem.

As vrea sa vii. As vrea foarte, foarte mult sa vii.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 3 Ianuarie 2014.

2 răspunsuri to “”

  1. Nu trebuie nimic. Asta s-o stii de la mine. Ca multe nu stiu eu. Dar stiu ca nimic nu trebuie.

    Apreciază

  2. Of, m-a emotionat putin acest post, dar nu cred ca a zis-o din rautate. Poate nu a fost clar contextul, dar tu trebuia sa-l intrebi blajina „De care?” 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: