Pe asta, via Dina.

Band vin rosu, impletind (inca) un fular multicolor, privind si-ascultand o serie nemarginita de momente si schite a la Bucurestii anilor dinaintea nouazeciului. Silabisind „Une femme aimee”, intru asteptare si neasteptare. Inainte de una bucata noapte care nu-nseamna nimic, pentru nimeni, pentru c-am depasit varsta la care Revelionul iti putea schimba viata, pentru ca alcool si timp si indrazneala si finaluri. Acum trecem in alti ani cam la fel, pentru c-am imbatranit si ne-am oaresicum imbolnavit si-am ales demult drumul de la care nu ne mai putem abate. Sau poate da, poate altii, poate tu; eu sigur nu.

Eu visez un revelion ca-n „Prins”.

Si-asa, cand oi fi rea, acra si amara ca fierea, cand o sa am varice si dureri insuportabile de spate, coate de-a dreptul tocite si cearcane cu care nu ma voi mai mandri, degete strambe si privire ascutita, inima goala si minte prea tocita, atunci sa va amintiti c-am fost si-asa, c-am baut vin rosu, am impletit un fular multicolor, am privit si ascultat o serie nemarginita de momente si schite a la Bucurestii anilor dinaintea nouazeciului, am mangaiat descantece slave si-am simtit miros de ierburi uscate de stepa, am silabisit „Une femme aimee” si-am stiut, devreme, ca nu mai e nimic zdrobitor de schimbat.

Am avut inelul perfect si l-am pierdut. Nu-mi ramane decat sa-mi imaginez pentru el o poveste frumoasa, un domn frumos ca tine si-o fata frumoasa cu radacini vag rusesti, pentru care anii ’30-’40, chihlimbarul baltic, Rusia si argintul inseamna acelasi dor surd, acelasi parfum bland si-aceeasi inima-ndoita. Sper sa-l poarte sanatoasa, mandra si mereu un pic trista.

Acum c-a trecut Craciunul, lumina orbitoare si hohotele de ras, si daca tot mai e o zi pana la nu stiu ce mare trecere intr-un alt an, sa ne luam un pic de timp si sa-i aplaudam si imbratisam, care poate fizic, care nu cu gandul, pe cei pentru care Craciunul asta a insemnat o lipsa cu care nu erau obisnuiti. Pe cei pentru care Craciunul asta a fost primul fara un parinte, un frate, o iubire „Ohne Dich”, un var la care au tinut mult, un bunic care i-a crescut, un prieten cu care au batut mingea pe asfalt si-mpartit o banana verde si-o bucata de ciocolata, un camarad care i-a smuls dintr-un tanc stricat de-o mina sau un profesor care i-a convins ca vor reusi. Sa-i aplaudam pentru reusita lor, dragii de ei, si sa-i asiguram ca de-acum incolo va fi mai usor. Bravo ma, facurati o treaba buna, beti un pahar de vin si dati-i inainte.

Atata. Nu v-asteptati la cine stie ce de Anul Nou. Tot inainte, ca rusii.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 30 Decembrie 2013.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: