Damoi, heheheheeeeei he. Ii o piesa, n-o stiti voi, nici io nu stiu ce-nseamna „damoi”.

Beau 0.5 litri de vin rosu, ca sa-mi pierd degetele pe tastatura si sa scriu frumos, despre maini arse, zambete pierdute, ironii ale sortii, armonii ale Universului si pui de Amstaff.

Mi-au ars mainile. Si stanga, si dreapta, prin mijloace diferite, arsuri diferite, venind din cotloane diferite, dar mi le-au ars cu degetele lor si mi-au facut bine, secunde, chiar daca nu se va alege nimic bun din ele. Beau 0.5 litri de vin rosu ca sa ma simt ca atunci.

Mi-ai ars degetele de la mana stanga cu-o invitatie la dans, printr-un pariu pe-un bax de bere. Erai beat mort, nu neaparat frumos, iti plimbasesi deja degetele pe spate subtire de fata constienta de frumusetea ei numarata si aprobata, ti le-ai plimbat toata seara pe spatele ei albastru si subtire si-aproape transparent, pana cand te-ai gandit tu ca acolo, la tine in bucatarie, s-au inghesuit niste viezuri intristati si obositi, care-si impartasesc ideologii si solutii la probleme filozofic-personale si-ai venit sa ne spui sa dansam, sa nu fim tristi si-amarati, ca-i doar ziua ta si viata-i buna. Mi-ai ars degetele cu-ale tale, erai beat mort si-aveai incetinire de miscari, eu treaza tun, mi le-ai atins mult mai mult decat as fi vrut si mi le-ai tinut in palma pana mi-a ajuns arsura in inima. Ti se plimbasera degetele pe alt spate, toata seara, iar eu eram un pariu pe-un bax de bere. Ma dor inca, intru compensatie pentru imbratisarea pe care n-am simtit-o joia trecuta, cand ti-ai asezat degetele numai pe spatele meu.

O murit, acum mult timp, niste luni, un solist de la Korol I Shut, de-o supradoza de ceva, parca. Nu mai stiu, nu m-a interesat. La un concert Alternosfera un baiat avea un tricou Korol I Shut, eu m-am holbat la el cu nesimtire la coada la garderoba, era scris cu chirilice si nu stiam ce-i aia, dar mi s-a nazarit atunci, din tricoul lui, ca la est de Prut se canta in rusa. De-atunci port cu mine antidotul.

El mi-a intins mana vag-intamplator, intamplator acoperit, stie el ce face cand face, dar e musai sa-l privesti mereu ca sa-i vezi curgerea miscarilor si-a privirilor, c-altfel ramai cu impresia goala ca „he’s messing with your head”. He is, da’ numa’ ca sa te scoata din ea. Mi-a intins mana lui dreapta peste-un spatiu si-un scaun gol, in timp ce stanga ii masa tampla, a hoata nestiinta si falsa nevinovatie. M-am abtinut trei secunde, dar il adulmec de doua luni de zile, il astept si-l caut mereu, printre sambete pierdute in speranta si beri strecurate peste mese de lemn, si cele doua luni de zile au urlat din intunericul meu vechi si mi-au asezat mana in a lui, intreaga, pentru ca de el nu mi-e teama, pentru ca arsura lui vindeca cicatrici si redeseneaza piele, pentru ca lumina din ochii lui e inabusitoare, hainele-i sunt moi si primitoare si i se-aseaza cuvintele in fiinte potrivite, numa’ bune de speriat tristeti si temeri. M-a racit si linistit. Tu ai intrat abrupt, te-ai uitat la mainile noastre si n-ai inteles ce se intampla, pentru ca erai beat mort, ma arsesesi deja, in necunostinta de cauza, si-ti trebuia bere de la non-stop-ul din fata blocului. Si-a cerut scuze din ochi si mi-a dat drumul la mana, lejer, fara ace si fara agatatori, liber si indivizibil ca atomul. S-a intors mai tarziu, sau mai devreme, nu mai stiu, iar mie imi tremura viata atat de rau incat m-am sprijinit de genunchiul lui, pentru cinci secunde de tacere. Apoi a venit cineva sa caute paine, sau tirbuson, sau raspunsuri. Nu-mi amintesc decat ca genunchiul lui era exact atat de inalt cat ii trebuia fruntii mele.

Dupa o tacere indelungata si doua luni de Belarus, s-a intors la noi un pic mai vorbaret si-un pic mai vesel, dar cu aceleasi dureri, acelasi zambet ucigator de bland si-aceeasi iubire scursa in palma. Pe el nu l-a iubit nimeni niciodata.

(Spleen. Inc-un deget de vin, inc-o dimineata de mahmureala si-nc-o veselie complet lipsita de motiv. Un motociclist cu-accent irlandez, intins pe cea mai frumoasa inventie a omenirii. A barbatilor.)

In fata blocului, mergand in paralel, ii spun cu voce tremurata ca sunt convinsa ca l-au iubit oameni, fara ca el s-o fi aflat-o vreodata. Imi spune, ragusit si apasat, ca n-am dreptul sa spun asta. Recunosc ca n-am. Inainte sa urce in taxi imi intinde mana lui dreapta si da noroc cu mine, cu zambetul lui ucigator de bland, si-n mine explodeaza bucata aia de creier inchisa in clasa a 11-a, cand am vazut-o pe Liliana Popescu venind la scoala dimineata si dand noroc cu ei barbateste, in fata clasei, cu maini drepte, desi ea era eleganta si-asortata si ingrozitor de mandra de mintea ei. Bucata aia de creier care crede ca-ntinsul mainii drepte, de la barbat la femeie, ii semnul cel mai inalt de respect si apreciere cinstita, de tovarasie sincera, fara implicatii emotionale, lucruri asa de greu obtinute de amaratele de noi, statute secole de-a randul in casa si-n pestera, cu copii si nuante nemarginite de culori, in timp ce ei cutreierau platourile, pasunile si cerurile si-ntelegeau ce si cum se misca in lume, ca sa reproduca apoi toate aceste miscari in lumile virtuale ale secolului XXI. Mi-a strans mana, nu doar a tinut-o intre degete, si mi s-a parut c-am sa ma sufoc de mandrie, in fata acelui taxi, din fata acelui bloc, de vizavi de Cora Lujerului. Nu stiu ce-or sa-mi faca celelalte arsuri, dar dreapta mea pulseaza a viata de-azi-noapte, iar strangerea lui de mana are sa ma tina dreapta in lume ani de zile de-acum incolo.

M-au tinut de mana, ei trei, dupa un timp lung in care mainilor mele le-au crescut spini si rani, de-atata neatins si-atatea buzunare.

Asta e tot ce tin minte. Asta aleg sa tin minte. Asta incerc sa fie tot ce tin minte.

Pe de cu totul alta parte, s-au tulburat apele tale si nu mai stiu decat ca mi-esti drag, fara sa fiu hotarata in ce fel. Mai vedem.

Cat despre tine…

As da navala in viata ta, cu bocanci cu tinte, funii si tunuri. Te-as lega de mine, ca sa te aud vorbind tot timpul, despre orice. Ti-as inghesui puiul de caine la mine in brate, m-as afunda sub invelitoarea ta de pat si-as da navala prin toate sertarele tale, ca sa te descopar. Nu mi-ai lipsit nici macar o zi. Imi vine sa, dar nu. Si-asa prea mult. Pauza, linie, zid. Invat din greselile altora. Da, da, ma enervezi. Nu-mi pot lua ochii de la tine. Nu-mi pot lua ochii din ochii tai. Ma vindeci prea mult dintr-o data si provoci dependenta prea repede. Mi-a fost rau, si cand mi-era rau visam hanoracul tau. Posibil acelasi. Te evapori pe nesimtite, pentru ca nu esti legat. As vrea sa te leg. Desi, cumva dubios, dac-ar fi sa fie nu te-as lega. Te-as lega acum, cand nu esti si-am impresia ca trebuie sa fur din tine cat mai mult, atata timp cat am ocazia. Dar dac-ar fi sa fie nu te-as lega, n-as vrea monstruozitatea asta, m-as da jos din pat fara zgomot si ti-as spune doar atat, sa ma suni cand vrei sa ma vezi. As inchide incet usa in urma mea, fara sa stiu daca ma voi mai intoarce sau nu, dar stiind ca tot ce-a fost a fost incantare. Incantare, asta esti. Sau asta te oblig sa fii. Dar, nu stiu cum sa-ti spun ca sa nu sune periculos sau apocaliptic, pentru prima data am impresia ca esti , fara ca eu sa te fi desenat sau proiectat. Ma sperii.

Pana una-alta, iti vreau cainele.

Traiesc intr-o vesela nebuloasa. Astept inginer agronom, arhitect, IT-ist, militar de cariera sau chirurg. Ma-ndragostesc de Spitalul Militar Central si de Muzeul de peste gard. Astept incantarea. Astept si durerea de dupa incantare. Astept revelion, pierd sase ore de studiu ca sa fac calcule pentru persoane pe noapte. Mi-e dor de Sons of Anarchy, dar nu ma uit. Mi-ai pus piedica la „Mein Land”. Nu-nteleg si ma minunez de „Wielder Wein”. Ma minunez ca stiu ce-nseamna „Wein” dinainte sa citesc traducerea versurilor. Beau mult, dar supravietuiesc. Ma sprijin de oameni si ma redescopar, ca sa m-accept.

Hai noroc si voie buna.

 

Publicitate

~ de downtownjesus pe 4 noiembrie 2013.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat: