Imi vine depresia din tot felul de directii, eu o adun in sac si-o vars aici, in fata voastra, ca in fata unor prieteni vechi si indepartati numai spatial. Cum m-am si v-ati obisnuit. Reluam:

D-apai de ce, ma? De ce am ajuns asa, dintr-odata, de pe-o luna pe alta, sa stiu cate boardgames pe baza de „Game of Thrones” exista, cate-s cu carti de joc si cate-s cu miniaturi de chestii, din ce balarii de desene animate sau de nuvele SF sau de lumi fictive s-au mai creat joculete, de pe ce site poti sa-ti cumperi uniforme SS intregi la preturi rezonabile sau cand se deschide sala de jocuri de la Red Goblin? Acu’ trei luni vietuiam linistita in viata mea plictisitoare, fara sa plang acuma-n pumni ca nu stiu cine nu vede lumea cum o vad eu, desi eu asa m-asteptam s-o vada, c-asa mi se paru mie c-ar fi nu stiu cine, clar si limpede ca apa de izvor, cu aceeasi ochi ca ai mei. Nu vreau sa vreau pentru mine „Axis and Allies”, sa mi-l cumpar din primele cincizeci de salarii, peste vreo cinspe ani, sa fiu atat de obosita si sa am asa putin timp incat sa dureze inca vreo cinci ani pana s-apuc sa-l desfac si sa-i invat regulile, numai pentru ca in final sa nu mai am cu cine sa-l joc. Mie… mie asa mi se paru, ca ti-ar fi placut. Desigur, daca nu stii ca exista nici n-o sa te doara in vreun fel lipsa lui in viata ta, o sa ma doara pe mine, si-o sa-mi umplu durerea data de absenta durerii tale jucandu-ma „Axis and Allies” de una singura, peste douazeci de ani, band vin rosu si fiind, alternativ, Germania si Uniunea Sovietica, avand grija sa castige cand una, cand alta. Mi-e lehamite de-aceste asteptari peste asteptari ale mele. Le-ha-mi-te, romaneste si voiniceste.

Altfel, Nashe Radio, ceai de la Puf si niste fantezii care ma bantuie, care vor fi sugrumate cat de curand. Sa nu luati Paracetamol ca mine, ca faceti citoliza hepatica inainte de vreme. Adica vi se arde ficatul, ramane numa’ scrum, inlocuiti in viata voastra Paracetamolul cu Algocalmin, Nurofen sau orice altceva. Si mai bine ar fi sa va incapatanati sa suportati durerea scrasnind din dinti, soptind descantece printre lovituri si intorcand spatele micilor tradari si rautati ale vietii. Tineti-va ficatul si stomacul mandre si stralucitoare, curate ca lacrima, ca va vor tine si ele in viata blanda, mult timp de-acum incolo.

Un parfum cunoscut se strecoara dinspre balcon, nu-i de balsam de rufe sau de Mr. Proper, e de studenta la medicina cuminte si silitoare.

Eu ma simt membru de grupare yakuza, cu spatele acoperit de-un tigru salbatic, o tigara in coltul buzelor si-o mitraliera rezemata de picior. The dark side of the moon.

Sunt bine, nu-i problema. „Sehnsucht”. Cotrobai internetul dupa femeile astora de la Rammstein, da’ pan-acu’ n-am dat decat de-ale lu’ Richard. Undeva in Romania alearga prin noapte un vagon cu-o fereastra decorata cu-o bucata de scotch cu smiley-faces; acolo am stat eu. Port un earcuff cu margea albastra drept amuleta si-ascund in mine, dupa credintele unora, un criminal in serie, sau un psihopat, sau o glorioasa combinatie.

Mi-e greu sa ma fac inteleasa. Mi-e greu mie sa ma prezint sau le e greu celorlati sa inteleaga?

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 30 Octombrie 2013.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: