Din toamna, mai schimb niste lucruri in viata mea. Din toamna ma duc mai des in Rock’N’Regie; de fapt, planuiesc in secret sa-mi invat materiile de mariri chiar acolo la ei, pe-o banca si pe-o bere. Cand ma plictisesc, ma duc acasa, peste Dambovita, mananc ceva si ma-ntorc sa mai beau o Silva neagra. 5,5 lei. Chiar daca tu n-o sa vii cu mine. O iau pe Miruna de-o aripa, cand o avea si ea niste timp liber si o sa i se mai astampere inima aia un pic. O sa ma uit la ea ca la televizor, cum aduna tot barul in jurul ei si-si striga judecatile cu fata aia a ei de copil chimist cuminte si bland. Din toamna incep sa mi se cearna afectiunile, ca prieteni n-am stiut sa mi-i fac, a treia sau a patra oara in viata; o sa vedem cine ramane, cine are nevoie si cine vrea pe degeaba. Din toamna oi merge la mai multe concerte si mi-oi cumpara o carte care sa ma invete germana; cu rusa n-am sorti de izbanda fara profesor si orar, cu-atata tanjeala la orizont. Te-oi insura si tu la toamna, nu stiu; am impresia ca nu voi mai fi niciodata nevoita sa-ti mai spun povestea. E foarte posibil ca din toamna sa-mi placa pisicile, desi pe-a Andreei n-o voi cuceri niciodata. Mi-e un pic dor de Andreea si de Marius, da’ ii fata ocupata; din toamna. Pana in toamna poate-mi gasesc si-o directie profesionala, da’ nu arde. Din toamna ies si mai mult orbeste in lume, tacand in continuare, pana cineva are sa explodeze si-are sa ma intrebe, nervos, ce dracu’ e in capu’ meu de tac atat de mult. Am sa-i zambesc, cu gandul la Cipi cel vechi. Ilinca, fata, ce s-a intamplat cu cartea aia inceputa? Din toamna, daca da Domnul, „Ohne Dich” o sa inceapa sa insemne altceva. Din toamna studiez si ma indragostesc de mai mult de doua piese de la Rome. In toamna il iert pe Petru Popescu, dar nu stiu ce fel de relatie vom avea dupa iertare. La toamna nu numaram boboci, la toamna ne punem iar geaca si bocancii, cu niste esarfe un pic mai colorate si cu o privire un pic intinerita, drept schimbare. Poate la toamna mergem din nou la Fundeni, ca sa-l vedem pe Tudor de dimineata, la cafea. Desi el nu stie ca-l vedem. Din toamna, cand Liz vine la Bucuresti ma vede si pe mine. Din toamna rad mai mult, asta-i sigur.

Tudor, v-am mai zis de el, e chirurg rezident cu belciuge in urechi, privire blanda pe sub ochelari si motocicleta galbena, care ma urmareste prin spitalele bucurestene, ori eu pe el, nu m-am hotarat. Ma chiorasc la el urat si deranjant, ca nu ma pot abtine, am unele pasiuni murdare care-s imposibil de oprit. Eu in gand si cu voce tare, da’ de departe, i-am zis de vreo cateva ori ca galbenul e o culoare urata pentru motociclete, da’ el nu vrea sa inteleaga. Si prea dau ochii cu el din scurt, nici nu stiu de pe ce coridor rasare sau dupa ce automat de cafea se-ascunde, ca mereu cand mi se-ntampla ma gandesc la scene d-alea de comedie romantica prosteasca. Eu is obisnuita sa vad oameni venind de departe din zare si sa-i recunosc prima, sa-mi si fac discurs de intampinare pana ajung in dreptul meu, nu asa, hodoronc-tronc, in capul scarii, in prima zi de stagiu de respirator. Mi-e dor de Tudor. De fapt, mi-e dor sa-l privesc pe Tudor. Sau mi-e dor sa fiu bucuroasa ca-l privesc pe Tudor. Mi-e dor de bucuria necizelata si negandita de-a vedea un strain frumos pentru zece secunde si de pauza din creier care acopera cele zece secunde.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 14 August 2013.

Un răspuns to “”

  1. ahaha, s-o crezi tu că te uiți la mine ca la televizor, te pun să vorbești. ieșim la bere, sigur că ieșim la bere, abia aștept 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: