copiii de la scoala (ca-n clasa intai) sunt ciudati si ma fac sa-mi fie dor de stim-noi-toti-cine. Copiii de la scoala sunt curati (desi, daca stau sa ma gandesc, unii dintre ei stau tolaniti pe holul caminului cu prietena in brate – si asta trebuia sa sune atat de penal pe cat a sunat), curati adica fac curat prin camere si frigidere si nu fumeaza si cred ca nici nu beau si merg la concert la Therion (dar daca ma-ntrebi pe mine nu stiu de ce fac asta) si la „Breaking the Waves” si la „Dental Halloween” sau ceva de genul asta, sunt copii educati, dar care se si distreaza, sunt parca scosi din tablou. AAAAAAAsta-i, sunt scosi din tablou, decupati din ziare, taiati din fotografii. Sunt curati, amabili, diplomati, seriosi, responsabili, punctuali, educati, sunt luminosi chiar si atunci cand sunt obositi sau stresati, dar ei nu sunt stresati, nu, si doar plictisiti din cand in cand si… si-s parca tot ce n-am fost eu vreodata, sau tu sau tu sau el sau ea, sunt ce n-am fost noi niciodata si initial am zis ca-i bine, c-asa-s oamenii mari si-or sa ma antreneze si pe mine si-o sa devin si eu medic onorabil, fara pierce-uri, tatuaje si alte jeguri pe dinafara sau pe dinauntru. Dar eu vreau jeguri. Eu vreau sa beau bere si vin, si asta nu-i frumos, si eu vreau la asistentul ala unde se rade, si asta nu-i bine, si eu am tricouri cu formatii (din nou) si asta din nou nu-i bine, pentru ca haina conteaza si conteaza daca esti prezentabil sau nu si conteaza ce-nseamna prezentabil si… si e ca-n piesa aceea (nu „aia”, hint hint hint, vorbesc frumos, fara „najpa” sau „ba” sau „pizda ma-sii” sau „tacsu”, nici macar „pana mea”), simt cum imi curge viata prin sange, ajunge in creier si iese pe urechi fara sa fi atins vreo rotita in jur, si speram, totusi, ca aici o sa fie altfel, c-aici oamenii is destepti si-s destepti asa, neslefuit, copilaresc, aproape hormonal, ma-ntelegi? credeam c-aici oamenii nu se-mbraca in camasi c-asa trebuie, se-mbraca in camasi ca au descoperit un inteles ascuns al acestui articol de imbracaminte, e ceva mai mult intr-o camasa decat intr-un tricou si hai sa discutam pe tema asta, dar nu, mi se pare ca aici oamenii nu-si pun intrebari. Si, pardon de expresie, da’ sa mor io, dincolo oamenii isi puneau intrebari. Amuzant, dar chiar da. Aveam asistenti-baieti amuzanti si ne-ntrebam de ce fetele-asistente par mai batrane decat ei. Judecam profesori si ne bateam joc si ne barfeam si traiam putin mai mult decat aici.

Adevarul e ca exagerez, si stiu, ca eu ma simt cand exagerez. Am un perioada in care retin tot felul de amanunte stupide si in care mi se pare ca totul pana acum a fost rau, cand de fapt nu-i chiar asa. Cineva a citit „Vodka-Cola” si stie pe cineva care o citeste acum a cincea oara, cineva a auzit de „Un oarecare Lucas” si de Julio Cortazar, cineva are „Playlist” semnat de Mihnea, cineva are tricou cu Dream Theater, altcineva invata sau stie germana si face dans sportiv si merge la Therion (cine-s io sa pun diagnostic de poate/nu poate sa mearga? absolutamente nimeni.), cineva…. Nea, stii care-i problema? Eu tot nu vorbesc, asta-i problema. Dac-as vorbi, sunt de fapt sigura c-ar fi bine si ca as gasi oameni sa ma asculte. Dar nu-ncerc, de fapt.

Imi pare rau ca v-am mancat timpul. Dar hei, parte buna: am scris ca pe vremuri intr-o singura bucata fara pauza.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 11 Noiembrie 2010.

3 răspunsuri to “”

  1. Bai, cat mi-a luat sa ma prind cine e downtownjesus si de ce are link catre mine. Pff, cateodata chiar nu ma duce capul 🙂

    Asa. Eu am ramas blocata pe faza aia cu pierce-uri, jeguri si alte chestii. Stiu eu ca tu stii de fapt ca a purta camasa, a fi frumos spalat si curat si a zambi frumos cui se nimereste ii fix zero.

    Oamenii cei mai faini si mai dragi si mai pretiosi pe care ii stiu sunt pe langa tipare. Si nu pentru ca si-au propus sa iasa din ele, ci pentru ca nu le-a pasat ca exista unele. Am o prietena procuror cu pierce-uri in spanceana, stomatoloaga mi-e alpinista, cel mai bun prieten si barbatul imi sunt pletosi (iar barbatul pune in functiune centrale nucleare si pe gaz :D) si nu poarta mai niciodata camasi si cu toate astea sunt oameni mai apreciati, mai buni si mai integri decat toti ceilalti la un loc. Suntem toti cu varste resoectabile (cei doi pletosi chiar bat la 35), dar continuam sa facem ce ne taie capul, sa bem prea mult cand avem chef, sa mergem la concerte, sa stam in cluburi pana dimineata si sa ne pierdem vremea in Vama.

    Asa ca lasa tu camasile si oamenii fara intrebari sa stea cu ochii inchisi in timp ce viata trece plictisita pe langa ei si tu vezi-ti de a ta cum o simti mai bine 🙂

    Apreciază

  2. Eu si-asa nu stiu cum de ti-ai dat seama. Oi fi zis de cutie si de dragoni de curand, chiar nu-mi amintesc 😕

    cred ca si la mine e la fel cu tiparele si cu oamenii dragi, doar ca aveam un moment in care imi simteam strivita speranta cu privire la niste colegi frumosi :-?? dar cred totusi ca am exagerat putin 😕 saaaau ma simt eu acum foarte bine (ceea ce chiar se intampla.)

    Ma bucur ca ne-am gasit si aici 🙂

    Apreciază

  3. Paaai … dupa ultimul targ mi-a dat Darja add pe Facebook, am remarcat ca aveam un prieten comun (care erai tu, dar cred ca ai dat add-ul inainte sa aflu numele), prietenul comun avea blog, ta daaa 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: