Asta vara.

Am spus azi, cu voce tare, ca n-am incetat cam nici o zi sa ma gandesc, macar putin, la tine. Si mi s-a spus, normal, ca n-ar trebui. Stiu, dar n-am ce-i face. N-am. E cate ceva in tot felul de lucruri, de la Carrefour si SUUB pana la toamna si cum pica niste raze de soare pe Splai. Si astea n-au nici o legatura cu tine, cel putin asa cred, si totusi ma fac sa ma gandesc, cumva la tine. Dupa atata timp; mi se pare ca la noi in biblioteca is prea multe carti/atlase/textbook/poze/experimente facute de niste oameni din Canada.

Ascult Alternosfera, cele doua (cred) albume, de vreo 3 saptamani. Imi doar anuntam evolutia muzicala. Nu evit „Ploile nu vin”, dar nu-i ca atunci. Imi place mai mult, de exemplu, „Asta vara” sau „Avion” sau „Drumuri de noroi” sau „Columb”. „Columb” este piesa de cand stateam pe langa TVR si-asteptam un 182 si ma uitam zambind la un double-decker de Manchester. Ceea ce m-a dus cu gandul la Canterbury, dar asta chiar cred c-am mai zis intr-un alt post.

Mi-am luat „Basmele romanilor” si „Dilemateca”, mi-am descarcat muzica traditionala ruseasca, vad „Private Practice” si-mi dau voie sa-mi placa, vreau sa citesc o carte usoara de psihiatrie (dar nu-mi da nimeni, si n-am timp sa fac asta la biblioteca, ca nu stiu fiziologie, nici anatomie, nici microbiologie, nici histologie), am doua caiete tare frumoase si un palton atat de frumos si ma duc la Istoria Medicinei si beau ceai de tei inainte de culcare. Chiar mananc chipsuri si beau Cola in disperare si nu ma simt rau din cauza asta. Fac exagerat de multe lucruri pentru mine si nu ma simt rau deloc.

Ma simt rau pentru ca mi-e dor pe ascuns de garsoniera si pentru ca nu pot sa ma duc acolo atata timp cat e goala. As putea sa-ncerc, totusi. Vreau sa vina Mos Craciun.

Rohia si alte biserici maramuresene, frumoase si toate-alea, bla bla bla. Dar era ceva atat de ciudat in dealul ala pe care mi-l amintesc fara copaci, desi stiu sigur ca in dreapta era padure, pentru ca acolo am vazut caprioara, care mai apoi a disparut in respectiva padure; era un deal fara copaci si ala a fost unul din cele doua (poate trei) momente ale vietii mele de pana acum in care cred c-am fost „on top of the world”. Mi se parea ca nu exista nimic mai inalt altundeva in lume, ca nicaieri viata nu era mai mica si mai greu de zarit printre atat de mult verde, chiar si el era greu de zarit, acolo jos, mic si negru, amarata furnica pe care as putea sa calc oricand. Asa, din neatentie. Cum mor melcii dupa ploaie. Imi amintesc de manastirea Barsana ca de un platou pe cel mai inalt munte al omenirii, desi n-avea nimic dintr-un platou. N-am avut impresia ca sunt Dumnezeu, Dumnezeu era in spatele meu, dincolo de zid, in biserica de lemn, am avut doar impresia ca am iesit la suprafata, ca m-am ridicat deasupra coloanelor de apa de mii de metri care ma apasau, ca am iesit de sub placa din asfalt, turnata din toate lanturile mele. Imi amintesc coborarea pe cararea de piatra si-mi amintesc c-am vorbit cu el, acolo jos, unde-si bea cafeaua. Abia coborasem din nori.

Am zis de masina perfecta? Verific si ma-ntorc altadata (daca nu).

Am mai scris un singur lucru, din ceea ce se cheama „scris”, adica fictiune. Dar sunt prea mici si totusi prea personale, de unde rezulta ca-s proaste. Intr-o zi, cand o sa fiu complet sigura ca nu mai citeste nimeni sau intr-o alta zi, cand n-o sa mai fiu atat de usor de influentat.

Ei si ce? Sunt un elefantel, nu uit. Visez c-o sa vina la vara si-o sa bem si-o sa fumam (am o garsoniera disponibila :D) si-o sa joace baschet, cu cine dintre noi stie. Si visez c-o sa veniti toti, care de pe unde-ati fost. Ma-ntreb cand a devenit amaratul ala de oras cu 5 licee si un cinematograf atat de mare.

Warning: „whatever” mood.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 5 Noiembrie 2010.

6 răspunsuri to “Asta vara.”

  1. Ce e in Canterbury?

    Apreciază

  2. in Canterbury cred ca se afla acum o prietena tare buna din scoala generala, cu care n-am mai vorbit de 5 ani. Spun „cred” pentru ca nici macar nu sunt sigura ca-i acolo, dar parc-asa am retinut eu de undeva, nu mai stiu de unde. A fost prima „best friend”, a fost primul meu exemplu de „ce nu te omoara te face mai puternic” si continui sa ma gandesc la ea, destul de constant, desi a disparut din viata mea acum tare mult timp. Sunt un elefantel, am o memorie tare buna 🙂

    Apreciază

  3. Am inteles … tresarisem pentru ca unul dintre cei mai dragi prieteni ai mei de care mi-ai amintit din prima clipa in care te-am vazut (da, si eu am memorie de elefant uneori :D) a studiat la un moment dat in Canterbury si … ar fi fost weird sa ne referim la aceeasi persoana 😀

    Apreciază

  4. chiar daca nu-i aceeasi persoana, tot e ceva 😀 ar fi putut sa fie orice altceva in afara de Canterbury, si totusi 🙂

    Apreciază

  5. Pai … da, totusi. Mai ales ca este vorba de persoana cu care, in ochii mei, imparti atatea trasaturi: aveti acelasi mod de a zambi, aceeasi postura, acelasi mod de-a fi timizi, aceeasi dulceata in ochi. De-ai stii cum ma bucur cand va vad pe-amandoua de fiecare data. In primele dati ma gandeam ca poate va speriati de nebuna aia de la targ care rade cu gura pana la urechi cand va vede. Dar cum am vazut ca va tot intoarceti si la un moment dat m-am linistit :)) Nici nu mai zic ce ochi am facut asta vara cand, desi ne stim de 10 ani (datorita unei situatii delicate in familie el a fost crescut de o bunica si nu prea deschideam subiectul) am aflat ca are o sora. Eram deja de 2 saptamani in Vama si deodata apare el venit din Anglia, deja lucrurile capatasera o aura aparte, cand a zice ca trebuie sa se vada cu sora’sa. Mi-a picat fata la propriu. Evident nu erai tu :))

    Apreciază

  6. cred ca mi-as dori sa mi se intample si mie treaba asta. mi-e dor de cativa oameni foarte foarte mult si mi-as dori sa cunosc pe cineva care sa-mi aminteasca de ei, chiar si mai putin decat se pare ca-ti amintesc eu de el 🙂

    si noi ne bucuram de fiecare data cand venim 🙂 nu ne-am speriat niciodata, pentru ca era totul foarte natural. ne erai familiara pur si simplu 🙂 acum, ce sa mai zic? e exact ca la noi acasa, putem sa umblam prin cutii, sa scoatem lucrurile de pe unde sunt asezate, sa facem harababura si dezordine, stiind ca n-o sa ne certe nimeni si n-o sa se uite nimeni urat la noi :))

    tu chiar razi si te bucuri 🙂 dar daca vreodata depasim masura, tu sa ne spui, ca noi nu ne suparam 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: