hope for the hopeless

fac ceva foarte urat, anume postez de la un laptop care nu-i al meu, si o fac fara sa cer  voie, intrucat Cata e plecata la Ploiesti. cine e Cata? D-asta va scriu.

camera asta zace intr-o dezordine de nedescris si eu chiar as vrea s-o dreg cat de cat, daca n-as avea luni un minunat colocviu din oase. altfel, pe patul meu zac un femur, un radius si o clavicula intr-o nepasare demna de un tesut osos compact. Med School is cool, cum zice tot timpul noul meu coleg Vladimir, de care nu-mi mai place de cand mi-am dat seama ca e prea teatral. initial, vorbitul lui excesiv in limba engleza si intrebarile pe care le punea profilor, precum si un strop din filosofia lui de viata imi amintea de Orbu, dar acum nu-mi mai place, uneori nu e nici macar amuzant. dar Med School is cool, desi nedreapta in multe parti. zicem ca nici oamenii nu-s geniali, ba chiar deloc, dar sunt suportabili la cate ore petrec cu ei. am incercat sa gasesc pe cineva utilizabil in grupa, am esuat lamentabil, momentan sunt impacata cu mine insami si multumita cu oamenii de anul 2 d-acasa. si-mi place profu de anato si profu de psiho.

evit sa fac iesiri neprogramate in oras, intrucat momentan am un statut de locuitor clandestin. cu putin ajutor de la Doamne-Doamne, luni, cel tarziu marti, am sa am acte pe patul de la fereastra, pe dulapul de deasupra, pe cele trei rafturi din biblioteca, pe cele trei sertare si usa de la sifonier. cheie am deja, oamenii ma vrea, trebuie sa dau o micuta spaga.

dupa ce ma voi aseza la casa mea, voi continua a-mi pierde vremea fara limita prin locuri. de exemplu, Iris la Polivalenta, targuri de artizanat, ceai la Carturesti si la Cotroceni, Control sau La Scanteia. voi chiar si descoperi alte locuri.

Sunt bine, odata scapata de grijile astea tampitele voi fi exagerat de bine. planul de viata noua mi-a iesit mai bine decat se astepta oricine si nici macar nu ma mir. peisajul de balcon e racoros, linistea nu e apasatoare, dorul de tine a imbracat o alta haina, n-am conflicte, n-am tensiuni profesionale (inca), nu-s singura. sunt fericita, domle.

acum merg sa-mi acopar capul cu niste carti vechi si ingalbenite care inseamna acum „acasa”. Sper ca toata lumea joaca pe acelasi front linistit ca mine.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 24 Octombrie 2009.

Un răspuns to “hope for the hopeless”

  1. flo is back!
    ma bucur ca e bine acolo si ca med school is cool 🙂
    as vrea sa scrii mai des, e foarte frumos sa mai stim ce faci, ca esti departe de aici.
    hug, gugliemo >:D<

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: