hei, inainte sa sariti pe mine si sa ziceti ca-s neserioasa, ca va mint in posturi, sa stiti ca nu e nimic nou pe frontul de est. asta e vestea noua, ca nu-i nimic nou. nu aruncati cu pietre si nu alergati langa piscina cu budinca de ciocolata.

in capul meu budinca a fost mereu un fel de jeleu. adica era batoasa, nu cremoasa. n-am mancat niciodata budinca, nici fabricata industrial, nici fabricata manual. imi cer scuze iubitorilor de budinca. si celor care nu stiu sa faca clatite americane si gasesc siropul de artar inutil din fix acest motiv.

flo se mai uita la teve si vazuse o reclama care i-a placut, dar nu mai stie care era.

flo e tot rau. venirea tatalui n-a adus mare lucru bun in viata ei, in afara de un mp4 player, o sapca originala formula 1 si un batic/pres/covor/maxim esarfa marocana. marocane sunt, sa stiti voi de la mine. si o camera web care este imposibil de folosit datorita urateniei lui flo.

venirea tatalui n-a adus nimic bun, pentru ca strainatatea nu e frumoasa. v-a zis si eminescu, v-au zis si manelarii, si voi n-ati crezut. pai nu e. si acum, dupa experienta tatei, stiu ca nu ma mut nicaieri. brava pavloave, noi ramanem sa stingem lumina din vama. tata e deprimat, e trist in adevaratul sens al cuvantului, frustrat ca n-a adus destui bani, ca chiria e mare si ca cumnatu-sau e o „japita de om”, conform clasificarii din „cum mi-am petrecut vacanta de vara”. cumnat care acum se poarta de parca n-ar fi vrut niciodata sa-l dea afara pe usa, in strada, intr-o tara complet necunoscuta. monstruozitatea oamenilor mi-a fost descoperita de aproape si, asa cum puteti ghici, n-a contribuit la ridicarea moralului meu. am zis ca daca tati e fericit, ca pe timpuri, ma ajuta si pe mine sa uit. dar tati e trist si eu nu sunt in stare sa ma prefac, chestie pe care am mostenit-o de la el. si uite asa, aceasta superba saptamana a trecut, incet incet, cu mine la calculator si el la televizor, cu dimineti cu treburi prin oras si muuuulte imbieri la mancare, pe care le refuz constiincios. da, boala digestiva e de fapt psihica, m-am suparat atat de tare pentru toate incat nu-mi vine sa mai mananc. da, imi dau seama ca e o teorie plauzibila. si in plus, eu sunt obisnuita cu singuratatea naturala. nu e nimeni, nu vorbesti. dar cand e cineva, si e tatal tau, pe care nu l-ai mai vazut de 6 luni, si care nu vorbeste, singuratatea devine ciudatenie si ma simt obligata s-o elimin. nu stiu cum si ma gasesc iar pierduta pe drum.

si mama are premonitie, „simte ca se mai intampla ceva”. mersi mama, numai prostii imi bagi in cap.

si m-am gasit azi speriata, mergand pe strada si cersind la Dumnezeu sanatate, ca cu restu’ ne-om descurca. numa’ sanatate da-ne, la toti care suntem aci, si viata lunga. ei, nu chiar lunga, numa’ nu ne lua acuma.

si uite asa, antica frica de moarte s-a reinstalat. si oricate carti ai citi, moartea e tot infricosatoare. n-am apucat sa stau prea mult printre tarani.

mi-e dor de tine. si m-as face orice, doar sa ajung in preajma ta, musca fluture porumbel caine om, orice. am nevoie de niste momente cu tine, dar momente frumoase. si mana mea o cerseste pe a ta, pentru ca numai pe a ta a vazut-o asa. am atatea lucruri de facut…atatea teme ramase in urma pentru care voi fi pedepsita, si nenea tyler aci de fata imi spune „dream untill your dream comes true.” si eu il cred instantaneu, ca el trebuie sa stie. si devine din ce in ce mai greu si imi ies din sarite din orice si nu mai vreau sa spun „te urasc” nimanui, niciodata…si n-am unde sa fug…si asta… asta e cel mai urat.

soubi e natural, nu e fortat. uof. cred ca golul e dat de lipsa de naturalete din tot ce am facut sau simtit sau aratat in astea luni de ne-bine. fortat sa iesi la bere, fortat sa zambesti, fortat sa vorbesti, fortat sa te abtii, fortat sa-l scoti afara, fortat sa-l uiti, fortat sa fii cine erai acu 6 luni, fortat sa pari cine nu esti, fortat sa-ti strivesti senzatiile. control,diguri, porti inchise, fiare la ferestre. am nevoie de naturalete. si postul asta nu mai e doar pentru tine, e pentru toti cei de acolo. cumpar naturalete en gros.

nu stiu de ce am spus astea. mi-ai spus ca par sa n-am mereu nevoie de tine, si mie mi s-a parut mereu ca am prea multa. tiuie urechea stanga si n-am pe cine sa pun sa ghiceasca ce ureche imi tiuie, deci va zic eu. trist sa n-aiba cine sa ghiceasca ureche tiuitoare. ca si plimbatul de unul singur. a, si nu va mai plimbati pe sub Tampa, ca va mananca ursii. si nu mai radeti la camera cand auziti ca va mananca ursii.

pe frontul de est…nimic nou. poate maine. suntem toti in viata, nu ca in poezia aia a lu cosbuc, cand au plecat multi si s-au intors 10. sau au plecat 10 si s-a intors unu. stiti voi.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 2 August 2008.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: