mi-am dat seama ca anticariatul ma vindeca, asa cum o face o piesa potrivita la momentul potrivit. n-am iesit niciodata trista de-acolo, fie ploaie sau vant sau ninsoare sau soare. niciodata. ca era o carte in ghiozdan sau o sacosa de plastic gata sa se rupa, eram fericita. jucariile de plus, cainii si cartile ma fac fericita. serios. si alte lucruri abstracte, subiective si cu viata, dar despre alea nu vorbim acum.

nu stiu ce fac. nu sunt sigura de nimic, nici acum. si poate…poate asta e solutia. poate ideea lui cipi nu e atat de rea precum pare, pentru ca pur si simplu…nu te astepti la asta. ai zis ca sunt o copie, nu vezi ca asemanarile sunt naturale, iar diferentele izbitoare (si nu vrei sa le enumar, cred, pentru ca nu iti folosesc), nu asculti, nu intelegi, nu-ti pasa, cumva sunt atat de simpla si de predictibila incat mereu o sa fie la fel, nu? ca in postul trecut. she’ll always be there, waiting for me. nothing will ever change. as putea sa fac ceva nebanuit, ceva ce niciodata nu te-ai gandit ca as putea face. ceva care sa te faca sa te intrebi cine sunt de fapt. ca tot ai impresia ca sunt reflexia ta in oglinda si-atat. picatura ta astrala. dar poate m-as pierde pe mine atunci. sau poate doar as incepe sa-mi traiesc adevarata viata, cea care trebuie sa fie, conform horoscopului. inceputul e mai greu, nu? si daca altele au putut, eu de ce nu pot? pentru tine…i would anything for love. (but i won’t do that.)

evantaiul o sa-mi tina de cald in vremuri reci, cand vantul o sa sufle cu o viteza impresionant de mare si o sa ma tem ca o sa ma rastoarne. cum poate tine un evantai de cald? depinde de mana care il tine. si de cea care il ofera.

in doua zile o sa am aparatura moderna de ascultat muzica. o sa fiu un om ceva mai fericit.

da, imi lipsesti. du-te dracului, la inceputul postului vroiam sa ma laud ca m-ai calit si ca andrei o sa treaca prin multe ca sa-mi demonstreze ca e andrei. ca m-ai invatat sa nu mai cred in idealuri iesite ca melcii la plimbare dupa ploaie, ca de-ar fi dupa mine as iubi si pe rock-erul de la anticariat. si ma si vedeam o demna studenta la medicina care nu mai crede nimic pentru ca, nu-i asa, pana cand?! nu stiu. urla dreptatea in ei, urla si in mine, ataaatiaaaa oameni frumosi pe aici si io nu ma pot dezlipi de tine. a dracu Picatura cand lipeste, nimic, nimic, nu dezlipeste.

noapte buna. nu stiu exact ce a fost azi, ne vedem maine si ne lamurim.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 24 Iulie 2008.

Un răspuns to “”

  1. Evantaiul este numai si numai pentru tine, l-am adus especiali de la bucuresti :”>. Si sa ii dai nume, dupa cum spuneam. Si niciodata nu sunt prea multe oflainuri, sunt oflainurile si posturile tale cele care make my day everyday. Si imi place cum imi spui lately, if you read yourself up :”>.

    Si cuuuuuuuuuuuum sa nu observi? :((
    Nu te ingrijora, trece.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: