stii…am chef sa plang. asa cred. de fapt mi-e inima stransa, spanzurata, sufocata, inghesuita.

e soare afara si e duminica. e duminica pasnica, in care nimeni nu deranjeaza pe nimeni, nimeni nu intreaba de nimeni, si nu stiu de ce, am impresia ca nimeni nu se gandeste la nimeni. poate doar mi se pare, dar e o duminica foarte pasnica, in care nu se intampla nimic. asta imi aminteste de „afara nu e nici un anotimp”, care e o carte geniala, desi nu stiu sa va explic de ce. o s-o recitesc chiar acum. mersi alegza, pentru carte.

dar stii? cred ca ma vindec de tine de-a binelea, asa mi se pare mie. am vrut sa vorbesc cu tine aseara, tu n-ai vrut ca de obicei, si nici macar nu te-ai stresat sa-ti ceri scuze, probabil nu erai in toanele tale bune. am nevoie de niste vorbe pentru tine, poate pentru ca acum imi dau seama cu adevarat ce se intampla. [ maine vad legaturi bolnavicioase] eu vorbesc rar, asa spun ei. de fapt vorbesc mult, dar doar cui trebuie. cui merita. cui doreste sa asculte. nu stiu de ce ti-as vorbi tie, draga domn, cand pentru mine nu esti decat un nume si eventual vreun tricou. oricum o sa ramai doar atat, nu prea ai sanse la mai multe. dar asta o sa mai dureze doar un an, pana voi fi pregatita sa ma vindec de tot de tine. pentru ca pe urma mintea mea o sa fie libera si o sa scruteze orizontul dupa andrei, supra-numit omul-spirala. dar uite, ei o sa-mi spuna iar ca n-am facut nimic sa ajung la tine. dar acum, sincer, n-ar fi mers. uita-te la noi, tu o iubesti pe ea, n-ai timp de mine asa cum eu n-am timp de altii. ei spun si ei lucruri sa se afle in treaba, dar n-aveam ce sa fac cand nu-s 4 roti la caruta. ca daca nu-s 4 roti, nu-s, si poti sa ai tu 5633 de boi, ca tot nu faci caruta sa mearga asa cum ar trebui. o s-o tarasti si o sa lasi urme adanci in pamant si asta n-o sa-ti foloseasca la absolut nimic. am mai vorbit la trecut despre tine, nu? da. doar ca de data asta, uite-ma, chiar nu simt nevoia. si asta ma ingrijoreaza de fapt, pentru ca asta inseamna la mine ca s-a terminat, si am mai spus-o. daca ma cert cu tine, daca iti insir contraargumente, daca iti raspund la ironii, inseamna ca sunt sanse sa-mi treaca si sa te vreau iar aici. cand am incetat sa mai vorbesc s-a terminat la mine in cap, n-ai cum sa ma aduci inapoi. si asa e si normal, cu totii facem asta, clar. mi-e teama ca se termina, iar, putin mai pe bune, ca nu mai am timp si nu vreau sa-l irosesc pe asta pe care il mai am cu lacrimi si frustrari. ignorati senzatia de deja-vu, incercati daca mai puteti sa credeti ca e ceva mai mult decat alte dati. meriti mult si o sa ai mult, un copil frumos nascut pentru tine. mi-e teama ca o sa semene cu mine, dar deja sunt slabe sansele sa o vad vreodata. stii ca o sa vina un timp cand vom fi fost doar „colegi de liceu, la clase paralele”? o sa uiti desigur de ideea de „tovaras” sau de „prieten”, nu ai apucat sa ma percepi asa prea mult. si nici n-ai vrut. imi vine sa ridic din umeri 24 de ore pe zi, ca parca nu mai am nimic de zis. si azi ma doare ca nu mai am nimic de spus, sau poate doar ma doare absenta lui. nu a ta. da’ parca tot te-as mai iubi putin si tot mi-ar mai fi putin dor de tine. parca parca si numai putin.

in februarie a inceput nebunia cu anime-urile. cu manga prin martie. de fapt, a inceput de asta vara, dar parca mai stiam si altceva in afara de sailor moon. ma uitam la sailor moon destul de obiectiva si de treaza, dezvaluind tot felul de simboluri relativ ascunse si privind totul destul de din departare, asa cum citesti a doua oara o carte pe care n-ai mai citit-o de mult. mai hime da, am fost mult mai implicata, greu la inceput cu retinerea numelor, dar ultimele episoade, sa zicem 10, au fost daramatoare. dramatic, cu adevarat. mai otome a fost ceva mai destept, clar, dar m-am uitat si in ala de tot. frumos anime si ala, chiar frumos. ei, vremuri bune. pauza a fost mare, nu mai stiu de ce, erai tu tot timpul in capul meu, si pe langa tine ii mai aveam si pe ei care ma tineau ocupata si fericita. acum nu ma mai tin nici ocupata, nici fericita, si sa mor io, tot eu am impresia ca m-au uitat. desi au dreptate, nu-mi pot stapani impresia de „ei m-au uitat”. revenind, zic. m-am apucat in noaptea aia de loveless, februaria catva, nu mai stiu, si nici n-am notat nicaieri. nu stiu cum de am dat click pe el, a fost extrem de la nimereala, si m-a apucat 5 dimineata uitandu-ma la el si lasand ultimul episod, care de fapt e endles, pentru a doua zi. a doua zi era duminica, logic, si cred ca era soare, nu stiu de ce spun asta. am asteptat sa adoarma mami si am vazut ultimul episod. banuiesc ca am uitat sa respir pe parcurs, sigur mi-am ridicat spranceana pe motiv ca nu pricepeam ce se intampla cu ritsuka, am si gesticulat, eventual intrebat in zadar pe soubi „ce faci maaaaa? :((„, dar stiu ca s-a terminat, ca l-a luat in brate si a zambit frumos, cum numai el stie sa faca, si a inceput „tsuki no curse” si am varsat acolo niste apa sarata pentru ca se terminase si tare frumos mai fu. ba si era noapte ma, era bezna, si eu nu ma puteam dezlipi de ecranul asta, atat de frumosi erau fluturii si atat de vaporoase culorile si atat de frumos soubi si atat de dragut ritsuka si atat de misterios ritsu si atat de funny kio cu acadeaua lui cu tot, ca tot anime-ul mi se parea un vis d-ala d-al meu ciudat pe care as putea sa-l explic pe bucatele, dar combinat, in intregimea lui, niciodata. si m-am culcat atunci, dupa episodul 11, care e episodul 11 din „loveless”, ca „genial” deja e depasit si nu se mai incadreaza la categoria „loveless”, si m-am culcat si-mi vajaia prin cap totul, totul, de parca l-as fi revazut din nou si…asa a inceput. nenumaratele nopti tarzii, dar niciodata pana la 5, doar 2 sau 3, cand intram in lumile alea colorate sau alb-negru, dinamice sau „statice”, desi nu poti sa spui ca manga e statica, lumi in care intram si ma pierdeam cu totul, pana a doua zi dimineata, cand auzeam vocea mamei si motoarele de-afara. si imi dau seama uneori, cand citesc o manga d-asta mai sanatoasa si mai lunga, desi nu prea mai am chef de ele, cat de concentrata sunt de fapt la ea si cat de mult ma implic in povestea aia si asta ma cam sperie uneori, cand vad ca sunt capabila sa plec de aici de tot. doar uneori, de cele mai multe ori uit sa ma sperii. asa cum va jucati voi wow, daca vreti. eu am impresia ca a doua zi sunt iar eu, la scoala sau acasa, dar nu e asa, pentru ca mi s-a imprimat fiecare pe piele, in celule, in suflet, si fiecare a contribuit la un vis, la un andrei, la o strategie sau la un raspuns. „la mine in manga, intotdeauna reusesti daca vrei cu adevarat”. „la mine in manga zice sa te duci acolo si sa lupti pentru ce vrei, ca daca nu cumperi bilete la loto, atunci sigur nu castigi.” „aaaa, asta e ca in junjou romantica, numa’ ca vezi tu, usami era mai tampit si facea niste omleta destul de ciudata :-s”. ” voi toate vreti un soubi asa cum voi toti vreti un ritsuka.” a, asta cu ritsuka n-am discutat-o nu? pai e clar, asa cum fiecare fata se simte uneori singura si neajutorata si doreste un om-spirala ca soubi, care sa aiba un gol pe care sa-l umple numai ea si pe urma sa se rupa si sa se infasoare in jurul ei de atatea ori si atat de strans cat are nevoie, asa fiecare baiat (sa nu zicem barbat, sa pastram linia) are nevoie de un ritsuka (dar nu, voi nici macar nu reusiti sa dati la o parte faptul ca si ritsuka e baiat, voi ramaneti prinsi din prima in plasa asta tampita si ratata a prejudecatii) de o fata (echivalent cu „copil”) neajutorata, singura si nesigura pe nimic, pe care s-o luati in brate si care sa depinda de voi, sa va dea la o parte uneori pentru ca ii e groaza ca va fi ranita si voi sa va intoarceti mereu la ea si sa o tineti in brate si sa o incalziti si sa o adapostiti sub umbrela voastra si sa o luati de la scoala si sa-si faca griji pentru voi cand lipsiti si sa se inroseasca si sa tipe la voi „nu mai vreau sa ma gandesc tot timpul la tine” fara sa-si dea seama ce spune de fapt. e e e? este? am dreptate? pai am. dar sigur, n-aveti cum sa recunoasteti, ca voi sunteti barbati in toata firea si nu va emotionati voi la inocenta si la lucruri d-astea lacrimogene. d-asta „loveless” n-o sa fie niciodata prea apreciat de baieti, ca ei is prosti si nu vor sa recunoasca. dar asta nu coboara „loveless” de pe podium, nici nu-i scade valoarea. e pentru toti, daca ati vrea sa vedeti. „loveless” e frumos si viata mea intreaga, mai lunga sau mai lata, n-o sa-mi ajunga pentru lauda lui.

P.S: avem in continuare sedinta de redactie, in care eu si ww discutam problema „spirala-centru”, pe baza legaturilor din loveless. concluzia e ca niciodata o spirala nu e centru (pentru ca nu vrea sau nu poate sa fie centru, ea doar sperand sa primeasca ceva inapoi din ceea ce da, ceva putin, nu mult), asta a fost de la ww. de la mine, spun ca un centru ar vrea sa fie spirala, uneori ii iese, insa niciodata cu spirala al carei centru e, pe motiv ca spirala nu-l lasa. deci poate fi spirala, dar pentru alt centru, mai mic sau mai mare, nu conteaza. care el, acest centru, devine la randul sau centru secundar pentru spirala. dar exista desigur si exceptii, cand doua spirale merg mana in mana si sunt cand una centru pentru spirala cand alta spirala pentru centru, spirale cu drumuri alaturate despre care nu poti sa spui ca una e centru pentru cealalta, pe motiv ca fac schimb pe parcurs, in functie de nevoie. secretul vietii, dragii mei, este urmatorul: armonie. fie esti spirala, dar ai tendinta de a fi si centru uneori, si atunci gasesti un centru/o spirala ca tine, cu care sa te intelegi de minune, fie devii constient de pozitia ta (centru sau spirala) si gasesti elementul lipsa, respectiv spirala sau centrul. ei, n-a fost greu. acum sa va vad cum puneti planul in aplicare.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 13 Iulie 2008.

Un răspuns to “”

  1. Ma sa stii ca iti mai fac un desen in Doodle ca cred ca exista si cazuri intermediare de armonie. Si sa stii ca eu te cred in legatura cu postul ala de mai sus, adica bucata de post de mai sus sus, e singura data cand chiar cred ca e posibil sa nu te intorci din nou, singura data cand obiectiv vorbind ai puterea necesara. Om vedea. Oricum, stiu ca ai zis de multe ori ceea ce parea acelasi lucru, da’ stiu in acelasi timp ca niciodata nu a fost acelasi lucru cu celelalte dati, pentru ca erai alta tu.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: