vreti titlu? nu va dau.

nu ma simt bine cu sanatatea, motiv pentru care nu pot nici sa vad „legaturi bolnavicioase”, nici sa citesc „insa eu”, nici sa fac chimie. casc mult, deci cred ca ma culc. da, e doar 23:00, rusine mie. bla voua.

dar voi vedea „legaturi bolnavicioase”, garantez, asa cum voi citi si „insa eu”. am doar un moment intunecat in care nu vreau nici un fel de aluzii sexuale la nimic, de nici un fel. si cum lumea asta e plina de asa ceva, azi renunt si ma intorc la visele mele curate. da, flo e un copil.

despre „legaturi bolnavicioase”. in momentul asta imi inspira intuneric, mi se pare mie ca majoritatea filmelor romanesti sunt intunecate, de parca poporul asta numai intuneric a avut. sigur, comediile sunt de la natura luminoase, iar filmele serioase despre orice trebuie sa fie intunecate. bla. urat bucurestiul, urat tanti peles, urata camera si urat blocul. urat urat urat nu pot sa-l vad azi. luni.

despre „insa eu”. cartea, pentru inculti si neinitiati, este autobiografie a lui nicu covaci. carte pe care a citit-o toata lumea din jurul meu, unii au retinut doar chestiile porn pe care le faceau rock-erii de la phoenix cand erau tineri, altii, mai luminati de minte au mai si adunat niste invataminte de viata. de, fiecare dupa puteri. se citeste si asta, poate chiar maine.

am multe carti serioase de la WW, care imi vor umple timpul la anul si ma vor ajuta sa ajung la medicina, pe care io doresc a o profesa si asa o sa fie. anul viitor, gol si sumbru, va fi doar un pas catre viata luminoasa si libera de facultate, cu un Bucuresti intunecat si trist (desi pun pariu ca undeva si Bucurestiul e frumos, dar nu stiti voi). si stateam io asa, de fapt mergeam pe strada, foarte marcata de vederea ta tot in fata salii unde faci kick boxing, si pictam cu o pensula platonica un viitor foarte luminos. cu stat intr-o camera micuta si draguta cu WW si plecat dimineata la cursuri si urlat „paaaaaa” si raspuns „pa” (habar n-aveti cat de urat e sa n-ai cui sa spui pa cand iesi din casa) si cu mers prin oras si vazut multe cladiri vechi frumoase si darapanate din Bucuresti si mers muuuult prin parcuri si prin oras si gasit un felinare p-acolo si stat acolo muuult si eu, care voi fi un copil singur si liber, ca voi, va trebui sa am grija de mine, sa nu ma apuce noaptea pe strazi, ca e tare periculos, dar asta nu conteaza ca eu o sa-mi iau permis de port-arma si o sa am arma cu gaz comprimat sau cu alice, sau poate o sa-mi iau doar un swiss knife cu care sa scot ochii cuiva la nevoie. ah, nu, iar intuneric. ideea era ca asta ar cam fi o noua viata si tare frumos ar mai fi.

stii…azi dimineata, cand vorbeam cu WW despre tine, mi-am zis ca „ma, poate chiar te uit in fond…” ca parca stateam cu ea si ma gandeam ca mai e un an si plec si ea o sa fie mereu acolo, ca ea asa imi garanteaza mereu, si vine si Dina la facultate si toti colegii mei vor fi tot pe-acolo si probabil o sa stai si tu la camin sau poate nu, dar tot n-o sa te mai vad atat de des, cred eu, dar nu eram trista cand ma gandeam la asta, eram chiar linistita si chiar optimista si am zis „ok, poate chiar te uit”. dar nu, ai aparut azi, si mergeam pe drum gandindu-ma ca astepti acolo in fata, ca tu intotdeauna ajungi mai devreme, si as fi venit la tine, sa stii. chiar as fi venit, doar ca…m-am oprit. nu stiu ce mi-am spus, poate ca n-are sens sau poate ca nu-ti pasa, vechi povesti care nu mai adorm pe nimeni, dar m-am oprit, m-am uitat in pamant, probabil m-am inrosit, si-am trecut repede, si nu stiu daca m-ai vazut, dar eu te-am vazut si durea iar. pe urma m-am intalnit cu el si i-am zambit larg asa cum fac de obicei…si m-am bucurat ca esti totusi acolo.

mananc prea mult in ultimul timp. mananc rar si mult. si asta nu-mi place si ar trebui sa ma opresc.

m-as culca acum. m-as culca ca sa-l visez pe omul spirala, adica cel de care am nevoie. dar stii ce e ciudat? ca oricine ar putea fi acest om spirala, fara ca eu sa stiu si fara ca el sa stie. si asta, dragii mei, este farmecul vietii. raspunsul poate fi mai aproape decat crezi, dar il vezi?

si una peste alta, prietenia asta cu ww se strange in fiecare zi mai mult si ajung chiar sa cred in cea mai mare a timpului ca nu se va termina niciodata. asa zice si ea, dar eu am mai avut momente d-astea si prietenii d-astea care pareau sa nu se mai termine. ciudat e ca de data asta asa simt si eu, de fiecare data cand ne vedem, indiferent de context sau de cerc social. cerc social de care ne-am indepartat amandoua. de care mie mi-e dor. inca. la care nu ma mai pot intoarce cu toata fiinta pentru ca ceva s-a rupt si nu se poate innoda. inca.

dar si de tine mi-e dor si as vorbi cu tine zilele astea. luni? sau poate duminica. sa vedem.

noapte buna.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 11 Iulie 2008.

Un răspuns to “vreti titlu? nu va dau.”

  1. Ma plictiseste durerea asta. Se poate? Nu, ca e vie.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: