10 minute…

imi fura de ajuns azi. doar o traversare mai lunga de strada 😀

era un pusti cu skate-ul tare frumos. nu i-am vazut fata (si realismul din voi o sa intrebe aproape isteric, daca nu chiar isteric, atunci in mod sigur mirat: „Da’ de unde stii ca era frumos?!”), dar era frumos si gata. avea par frumos. si skate jerpelit, deci foarte folosit. si se chinuia la intersectie sa ocoleasca mosii si babele care vedeau in el un potential atentator la integritatea oaselor lor mancate de osteoporoza. nu ma intelegeti gresit, dragi mosi si babe, mai mult mosi, io tot raman fana voastra numaru’ 1. mi-e dor de o poveste cu rusi…dar pustiu’ era tare frumos. e, stiti voi, libertatea exuberanta a skaterilor. imi plac tipii astia.

siiii a mai fost banca. urasc banca mai mult decat spitalul. spitalul e mai uman. banca e un mediu steril dominat de robotei. tanti tinere absolvente de A.S.E  asortate pana in maduva oaselor, cu tinuta perfecta, spate drept, maini indemanatice,pixuri perfecte care nu lasa urme de cerneala, fara zambet, fara vreo impresie de oboseala, nervi, stres, griji, foame, orice sentiment uman. aveam o dorinta arzatoare de a sparge geamul ala dintre mine si ea si de a o intreba isteric daca respira. parea ca nu. geamuri perfect sterse, calculatoare noi, birouri curate, voci slabe, deloc zgomotoase in spate, gresie stralucitoare si galben steril pe pereti. galben aprins de gripa violenta. ti-e mila sa si intri. ti-e teama sa pasesti, pazit continuu de ochii patrunzatori si neadormiti, dar fara cearcane, ai gardianului. si nenii perfecti, cu par perfect gelat (bleah), cu cravata perfecta si costum perfect, cu zambet perfect si cu acel ucigator „cu ce va pot ajuta?” care pare un atac la umanitate in intregul ei, atat de fals si de robotic suna. si totusi, fac pariu ca nenea ala perfect se unduia bine pe manele cand avea ocazia. asa mi se parea mie. poate asculta totusi house. io personal m-am simtit eliberata cand am iesit de-acolo. tehnologia asta ma sugruma. io-l vroiam pe pustiu’ cu skateu’ inapoi. ca el era frumos, nu nenea gelat.

anti-banca=biblioteca judeteana. curatenie ok, fara senzatie de sterilitate. patria bibliotecarelor, patrie in care ele fac ce vor, pe care o conduc dupa bunul lor plac. unde sefu’ vine rar si n-are niciodata expresie fizica, doar valorica, unde poporu’ isi face singur destinul, dar cu bun-simt, alegand numa’ doua carti, ca prea multa libertate se stie ca strica. da’ barem poa’ sa stea omu’ acolo pitit pana crapa. sau pana trece ploaia de afara. sau pana nu mai are lacrimi. acolo e cald si bine, fotoliile sunt tocite de atatea brate si cartile toooaaaateee zambesc. zambet supra omenesc, ca doar na, asa le sta bine cartilor. desi in unele zile tantili s-ar putea sa ti se para „tzatze”, tine minte ca ele sunt zanele acestui taram fermecator si ca tre sa le datorez respect. deci raman „tantili”. si discutia tantilor te izbeste de cand intri si te face sa te simti ca acasa. fie ca vorbim despre gemul de gutui care n-a iesit bine anu’ asta, da’ cred ca nu erau gutuile bune, ca zaharu’ era bun, ca doar am facut si dulceata de capsuni cu el si n-a avut nici pe dracu, fie ca vorbim despre puloverul albastru pe care nu mai stim cu ce sa-l spalam ca sa fie iar pufos, ca am incercat cu toate alea din reclame, da’ nici unu’ n-a mers, fir-ar ei ai dracu’ ca numa’ prostii zic in reclamele alea, fie ca vorbim despre tanti aia tanara de la imprumut-copii care prin mijloace mult superioare intelegerii umane a luat mai multi bani, desi a stat mai putine ore, pe motiv ca sectia a fost in renovare doua saptamani (credem ca se fofileaza pe langa ionel de la finante, ca i-am vazut io plecand impreuna) sau, in cele din urma, despre diverse probleme arzatoare ale comunitatii, cum ar fi pana de curent, alegerile parlamentare, suvita lui base, carnatii lui remes sau mai stiu eu ce alte probleme, aceste discutii sunt intotdeauna bine-venite, destinzand atmosfera si facandu-te macar sa zambesti, daca nu sa iesi repede din camera si sa te ascunzi dupa raftul de istorie, primu cum intri pe stanga, ca sa razi pe infundate in liniste. but beware. zanele se pot transforma in vrajitoare oricand, la cea mai mica intentie a ta, muritor de rand cu predispozitie spre vandalism (ca intreaga ta generatie de altfel) de a tulbura in vreun fel linistea cartilor. sa te fereasca Dumnezeu sa pici langa un grup de 3-4 carti rasturnate, ca nimeni nu te mai scoate din gura zanei. dar iti poti spala pacatele asezand la dunga carti pe care n-ai pus mana sau ducand la raftul lui sadoveanu un „fratii jderi” ajuns cu ajutorul binevoitor al cine stie carei maini criminale intre un „maitreyi” si un „romanul adolescentului miop”. de asemenea, fii bun si ajuta-i pe cei de teapa ta care nu gasesc nici un „exuvii” si ofera-le cu un zambet larg si compatimitor volumul pe care l-ai ochit tu odata demult prin critica adusa lui eminescu. asa, in lumea cartilor nu exista egoism, nu exista ura pt cel care ti-a luat ultimul volum din „idiotul”, nici furie pt ca nu gasesti mai nimic de asimov. exista pace si liniste, pt ca, nu-i asa?, oamenii mor, oamenii innebunesc, oamenii se schimba, dar cartile se deterioreaza mai greu. bucati de eternitate. sau doar carti.

bun post, asa-i? da. m-am simtit bine scriindu-l. a trecut ceva timp. asta e. multumesc pustiului cu geaca verde si par frumos, tantii maro de la banca transilvania, sucursala de pe unirii, lu’ nenea de la ghiseul de langa si tuturor tipelor bine de la biblioteca judeteana care mi-au facut viata mai buna. va iubim, babelor >:D<

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 21 Ianuarie 2008.

3 răspunsuri to “10 minute…”

  1. ti-am zis deja ce cred despre postul asta.
    dau comment doar de dragul…de a da comment:-??
    hag dom’le, noi sa fim sanatosi:>

    Apreciază

  2. Imi place ca, pe langa faptul ca tu esti mereu undeva in spate si ne analizezi, nu doar o gandesti, stii s-o si scrii. Imi place foarte mult post-ul. Mi-ai adus aminte de biblioteca. Si imi dai detalii pe care nu le credeam importanate. Tu le-ai observat si le-ai facut importantae. Pentru asta, dar si pentru multe altele, ne place „despre” tine Flo >:D<

    ps. app de biblioteca. Am aistat la o scena foarte haioasa. eram cu Sorina la intrare, ne imbracam, ne preagteam de plecare. cred ca se schimba tura, sau asa ceva, pentru ca oamenii coborau scarile si le salutau pe cele trei dragute doamne de la cuier; un politicos „o zi buna”, „buna ziua”. nimic deosebit. dar le spunea si „servici usor”. a fost ok. la prima persoana. la a doua, la a treia…
    „- sorina daca mai zice unul asta il pocnesc”
    si a zis. si nu am facut nimic.
    doar m-a pufnit rau de tot rasul cand le-am urat si noi „servici usor” la plecare 😀

    Apreciază

  3. :)) culmea e ca nu stiam ca se schimba tura acolo :)) se poate, acest detaliu nu mi-a ajuns la urechi :d

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: