si daca tot am fost la baie sa ma pregatesc de culcare si daca tot am revazut oglinda din baie, zic sa vorbim totusi despre revolutionarul subiect „uratenie, poze si oglinzi”. nu urasc sa fac poze, urasc sa le vad. ma refer strict la alea in care apar. mor de dragu’ pozelor cu oamenii speciali, de cand erau miiiiiici si flafi pana in prezent, dar as da orice sa nu ma vad in poze alaturi de ei. da’ n-ai ce sa le faci, ca ei is oameni sanatosi si te vor in poze, si tre sa le faci pe plac ca-s frumosi si iubibili rau de tot. dar nu, tot n-am reusit sa ma obisnuiesc cu moaca mea. de 17 ani, aproape 18 ma chinui cu ea si tot n-am reusit sa ma obisnuiesc cu ea, desi poate ca nici macar nu m-am chinuit s-o fac. mama ar zice ca vreau sa fiu urata, pt ca altfel as incerca sa fac ceva cat de mic pt mine la nivelul asta, sa-i zicem „cosmetic”. io zic ca-s urata de la natura, ca lucrul asta nu se va schimba si ca eventualele imbunatatiri ar fi o totala pierdere de timp. colega baiculescu de exemplu sta 10 ore pe saptamana la sala, timp pe care il pot petrece cu lumea prin oras (in cazul ideal), citind o carte (in cazul benefic) sau facand munca intelectuala (cazul mai putin benefic, dar placut). probabil ca incerc instinctiv sa compensez cu ceva aceasta lipsa a ceea ce ei numesc „frumusete”. azi, de exemplu, imi fu laudat, ca in fiecare zi de altfel, un nou model de frumusete apolinica al liceului nostru, si anume un oarecare Dictie, citit „dicţie” (God knows why…poate nu stie bine romana sau vorbeste repede sau doar e prost), care, citez: „e super-frumos in up style”. intreb, ca un copil naiv ce sunt: „bine bine, da’ daca-i frumos, de ce e frumos doar in up style? e alt aer acolo sau cum?”. iar raspunsul, dupa cum ati si banuit, a venit prompt: „pai in up style are haine super-misto”. emoticonul potrivit iaste desigur :|. complete straight face. ma inclin in fata  a asemenea standarde ridicate ale lumii lor si ma retrag in tricoul meu cu metallica. si asta e inca un motiv pt care hainele mele nu-s in nici un caz doar haine, is o parte din mine, din viata mea, din ceea ce sunt eu in starea cea mai pura. pt ca hainele mele nu ma fac „frumoasa” ca pe sus-numitul-si-de-acum-ultra-cunoscutul Dicţie. adidasii mei negri si mari is  in mod clar un simbol al independentei care nu se inregistreaza in cazul cismelor noi cu aspect de serif si cu zgomot de mitraliera, iertata fie-mi comparatia, dragi adidasi si dragi ghete. hainele mele is parte din mine si daca mi le iei, e ca si cum mi-ai lua o mana. am nevoie de buzunare multe pt ca nu stiu niciodata ce sa fac cu mainile, de tricouri largi si negre ca sa ma simt acoperita, protejata si libera sa analizez fara sa fiu observata, de adidasi largi cu talpa relativ groasa ca sa pot merge pe picioarele mele sigura, sa pot fugi si la nevoie sa nu ajung acasa cu sosetele ude fleasca. plus ca de cand am o memorie de 64 mega cred in telefon, am la dispozitie 10-12 piese care reusesc sa ma izoleze aproape complet de lume nedorita pe parcursul eventualelor ore nefacute, timp in care nu ma pot rade cu colegu pavel si nici privi pe colegu’… atunci da, singurele lucruri care continua sa imi aduca aminte de uratenia mea sunt oglinzile, pozele si optional geamurile sau vitrinele de pe strada, in care am renuntat de mult timp sa ma mai privesc. pozele sunt tolerate, nu mai fug cand lumea imi cere sa ma prezint in fata aparatului/telefonului, dar pozele cu mine sunt in mod clar ciudate din punctul meu de vedere si sunt pastrate cu sfintenie la loc de cinste in calc numai si numai datorita oamenilor si amintirilor pe care le tin in ele. in schimb, oglinzile…oglinzile…brrr, oglinzile sunt inventii bune, dar folosite in scopuri aproape marsave (aproape pt ca avem totusi bombe atomice, arme biologice si tot soiul de radiatii). oglinzile te privesc de pe perete, intotdeauna mandre si sigure pe ele pt ca te arata doar pe tine. sigur, lor le e foarte usor, pt ca te critica doar pe tine, tie fiindu-ti imposibil sa le critici. si iti arata asa, ca nesimtitele, cele mai mici imperfectiuni, cele mai urate detalii, cele mai urate entitati genetice, aruncandu-ti in fata in fiecare zi fraza aia veche si jignitoare, „uita-te la tine cum arati…unde te duci in halul ala?”. is asa, un fel de vrajitoare care iti rad in fata in fiecare zi din motive pe care in fond nu le poti schimba…e trist, foarte trist sa fii urat…si uitatul in oglinda de dimineata…din fericire, nu sunt atat de afectata de el…adica lucrurile astea imi trec prin cap doar acum, cand le scriu, in rest totul rezumandu-se la o amarata de strangere de inima…dar da, ma uit in oglinda si ma intreb „asta sunt eu?” si ma gandesc pt cateva secunde la ei, ceilalti, care mi se par cu adevarat frumosi…nu, nu ma simt mai prejos, doar ma intreb cand au ajuns sa ma vada asa, sa ma vada normala, in nici un caz frumoasa…si e doar asa, o umbra in fiecare dimineata, o intepatura mica de la oglinda aia nenorocita din baie…atat, cateva secunde la fiecare 24 de ore cand ma simt urata. e bine ca e atat de putin, fata de ceilalti oameni complet marcati si fugariti de oglinzi. chiar e bine sa uiti ca esti urat. odata, demult, si de alte cateva ori printre timp, m-am simtit urata din cauza sau datorita lui…pe vremea cand erau povesti vechi, cu bulevard si cu vesti zdrobitoare date la telefon printre „m-am certat cu alex si alex n-a venit la intalnire si alex iar da de carnet si alex se intalneste cu…denisa”…si cu povestile alea vechi, cu fata aia frumoasa in sensul ala, cum putine am intalnit ca ea, numai una mai presus de ea, fata micuta si draguta, ingerasul cu chitara in spate, adevaratul ingeras, cel putin in infatisare, daca pana la urma si-a dat aripile jos…a da, si fata blonda si atat de non-rock incat chiar si eu, cu o oarecare experienta in alegerile general-proaste ale rock-erilor frumosi, am ramas profund marcata, fata cu zambet inexpresiv, nici zambeste, nici e happy, nici e trista, nici e amabila, nici nu stii cum e, da’ stii ca ea zambeste mereu, cu acelasi vesnic zambet impasibil pe buze…e da, atunci, pe langa ele, m-am simtit urata intr-un mod violent si lumesc, dincolo de oglinda din baie. dar a trecut, intr-un fel, nu stiu cum, la fel ca si in cazul atator si atator lucruri, si acum am uitat cat sunt de urata si cred in continuare in puterea unei strangeri de mana. si asta a fost cu oglinzile. kill’em all.

motto de sfarsit: all that i am, all that i ever was, is here, in your perfect eyes.

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 7 Decembrie 2007.

4 răspunsuri to “”

  1. deci….ala e prost:D..stiu sunt perspicac rau…ish da ERA loveable cand era paciulea …si inca ceva….stabilesteti valorile in viata si apreciazate doar in funcie de ele;)
    ..prietenii tai asa fac>:D<

    Apreciază

  2. oglinzile… nu… nu oglinzi… hanorac pufos, si commenturile la ultimul post pe care jur ca vreau sa il mai scriu, iar, si iar, si iar, si iar. poza noua si mi-au dat lacrimile. am ajuns la concluzia ca toate sunt la fel. toate felurile de zambet si toate privirile, pe care numai el le are. si te intrebi expresia asta cand si-a mai insusit-o, si figura asta de unde a mai aparut.am prea multe de spus, si nu pot spune nimic. ma doare, cum te doare si pe tine. si-l iubesc, cum il iubesti si tu. lasa oglinzile. uneori e bine sa te mai uiti si-n ochii tai.

    Apreciază

  3. Cine e miclamasculin?(banuiala)

    Pai ce sa zic despre postul tau? La fel ma simt si eu, doar ca mie imi pasa mult mai putin de modul in care arat. Dar in rest, da, nici eu nu ma vreau in poze, nici mie nu imi place o oglinda pe care o privesc volens nolens, recte aia de la baie, ca e drept in fata mea si reflexul conditionat ma face sa nu mai pot sa ma uit la maini cand le spal, da’ ma omor dupa oglinzi multe si mari prin casa, ca imi plac mie asa, pur si simplu. Dar plasate in locuri bine stabilite, in care am sanse sa nu ma privesc in ele.

    In plus, tu esti fraiera. Pentru ca nu esti deloc, da’ deloc urata. Poz definitorii: alea 2 de la Mayfest, una cu SCIT, una de la geam. Sunt bestiale si ai iesit foarte Flo in ele. Si imi permit din nou: ^_^

    Apreciază

  4. uof >:D:D< hug mare pt incurajari 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: