Ramai treaz si mai ales…fii liber!

Stim cu totii ca Romania are multe probleme…foarte multe…coruptie, saracie, comunism, unguri, manele, industrie muzicala la pamant, etc etc etc. Dar cea mai mare problema, care devine chiar o tragedie, e nepasarea. E peste tot, in fiecare dintre noi, in copii, in politicieni, in profesori, in batrani, in preoti, in cersetori, in muzica, in soldati, in tarani, in vanzatorii de zarzavaturi, in studenti, in presa…Peste tot. Ne loveste din toate partile. Adeseori insotita de scarba. Poate si de o revolta palida.
Dar sa le luam pe rand, sa nu ne pierdem.
Copiii-viitorul tarii.Nepasarea e in copii.
„Copii” inseamna de fapt adolescenti, adica mai mult de 13 ani. Aici nepasarea se vede destul de clar. Pentru un pusti de 15-16 ani viata= bani ( haine, incaltaminte, bijuterii, piercing-uri, tigari, alcool, masina dupa 18 ani) + prieteni ( amici de betie si de bataie, oameni cu care isi petrece timpul liber, pe care ii poate parasi la orice ora din zi si din noapte pentru ca pur si simplu nu-i pasa de ei, oameni aducatori de noi relatii si cunostinte, fara de care ar putea trai la fel de bine) + fiinte umane de sex opus ( care nu au o pozitie cu mult mai buna decat precedentii, pentru ca ii poate parasi la fel de bine si de repede, poate trai la fel de bine fara ei/ele, pentru ca sunt de asemenea aducatori de noi relatii si cunostinte; durata relatiilor de acest fel este chiar mai scurta decat cele de mai sus pentru ca pur si simplu nu le pasa). Scoala ocupa un loc foarte micut, reprezentand mai mult un loc de petrecut timp cu prietenii si cu fiintele umane de sex opus. Nici nu se pune problema de cultura sau de viitor cand vine vorba de scoala. Restul (tara, oras, patriotism, muzica, opinii, atitudine) aproape ca nu exista.
Basescu-cowboy Nepasarea e in politicieni.
Si aici e la fel de clar. Nu vor decat sa ajunga la putere, sa-si umple buzunarele cu banii nostri, sa viziteze tari straine, spunand ca ajuta tara si sa-si puna copiii si nepotii pe posturi bune, asigurandu-le astfel viitorul. Pentru ei cuvintele „patriotism”, „popor”, „istorie”, „onoare” au exact aceeasi importanta ca si sintagmele „pseudo-vesnicie suspendata” si „nadir latent”. Adica nimic. Nici rau, nici bine, nici da, nici nu. Nimic.
Cine are carte are parte. Nepasarea e in profesori.
Scoala nu mai inseamna mare lucru acum. Si se da vina pe elevi, pentru ca vezi-Doamne ei nu mai sunt interesati de ea. Dar e si vina profesorilor. Nici lor nu le pasa. Nu le pasa de copiii aia care stau in banci si asteapta de la ei lumina si siguranta data de cunoastere. Vad in scoala doar o sursa de venituri. Nu au rabdare sa-i intrebe pe elevi ce se intampla cu ei, care le sunt problemele si nedumeririle, care le sunt frustrarile. Au impresia ca sunt niste fiinte fara creier, incapabile sa vada consecintele sau cauzele unui eveniment, dependente de vorbele lor invatate. De parca daca ar intra intr-o clasa si le-ar spune pustilor sa se arunce pe geam, ei s-ar arunca fara sa intrebe nimic, atat de multa incredere au in ei ca profesori. Se poarta de parca ar preda unor inapoiati mintal, care fara indrumarile lor ar ajunge cersetori pe drumuri. Iar atunci cand intalnesc elevi care mai vor si sa gandeasca, nu numai sa memoreze formule, se simt amenintati si ii trimit automat in consiliile de disciplina, de unde ies sigur cu nota scazuta la purtare pentru „atitudine nerespectuoasa fata de profesor”. Dar atitudinea necorespunzatoare a profesorului fata de elevi nu e pedepsita, ci se numeste „exigenta” sau „severitate”, calitati foarte apreciate la un profesor.
I want to be forever young… Nepasarea e in batrani.
Odata trecuti prin viata, batranii isi inchipuie ca pot judeca si pedepsi pe oricine fara sa dea vreo explicatie. Iar sportul lor preferat e jignirea si ura impotriva tinerilor. Sunt ferm convinsi ca o generatie mai virtuoasa si mai chinuita ca a lor nu va mai exista niciodata si pentru asta merita cel putin o reducere la factura Romtelecom. Respect batranii, dar doar pe aceia deschisi si impacati cu ei insisi, care stiu ca si-au indeplinit misiunea pe acest pamant si ca nu le mai ramane decat sa impartaseasca din experienta lor de viata celor mai tineri. In rest, sunt impartiti intre nostalgici comunisti si doritori de monarhie. Si isi asteapta pensia amarata, castigata prin munca asidua sub diverse regimuri.
Nepasarea e in preoti.
Asta poate suna prea dur, pentru ca teoretic poporul roman s-a sprijinit intotdeauna pe Biserica Ortodoxa, singura institutie care i-a asigurat continuitatea. Nu sunt deloc de acord cu asta. Poporul roman e poporul roman doar datorita evenimentelor care s-ar fi intamplat la fel de bine si fara sa exista Biserica Ortodoxa. Armata a existat dintotdeauna si am folosit-o cum am stiut mai bine, in functie de imprejurari. Ce-a fost a fost, nu putem oferi merite sau critice nimanui. Nu poti acuza un om pentru ca la un moment dat a facut cum a crezut el ca e mai bine. Asta a fost, asta e, asta va fi. Trebuie sa ne impacam cu faptele noastre. Preotia a devenit un alt loc de munca, fara nici o legatura cu vocatia sau cu dorinta de a ajuta enoriasii. Preotii merg la biserica, isi pun hainele preotesti asa cum isi pune doctorul halatul sau muncitorul salopeta si se apuca de munca. Pomeneste ce e de pomenit, boteaza ce e de botezat, inmormanteaza ce e de inmormantat si merge frumos acasa la copii si la nevasta. Ce importanta mai au problemele si conflictele enoriasilor in fata unei datorii atat de inaltatoare ca aceea de a-l sluji pe Domnul? Nici una, evident.
Nepasarea e in cersetori.
Sigur, nu-i putem acuza ca se lupta pentru supravietuire. Dar pe unii ii putem acuza ca se multumesc cu starea asta. Ca refuza sa gaseasca un loc de munca cinstit, oricat de prost platit. Ca s-au obisnuit sa stea pe strada si ca refuza sa-si doreasca mai mult pentru ei. Copiii din orfelinat sunt in aceeasi situatie. Nu-i pot acuza ca au fost parasiti de parinti, dar ii pot acuza ca s-au marginit la conditia de copil parasit, fara sa-si doreasca sa depaseasca aceasta situatie. Ii pot acuza ca n-au curaj sa lupte mai mult decat ceilalti pentru visele lor.
Luna Amara Nepasarea e in muzica.
Artistii nostri fac bani, nu muzica. Asta e cel mai important. Sa gasesti suficient de multi idioti care sa-ti cumpere albumul, astfel incat la sfarsitul anului sa primesti si tu un Disc de platina sau un premiu MTV. Si sa poti scoate un nou videoclip si la anul, ca sa te mai vorbeasca si pe tine lumea. Nu conteaza ca piesele tale sunt facute de un calculator, ca acele cuvinte pe care le pronunti pe scena nu trezesc nici un fel de sentiment in sufletul oamenilor, poate doar o nevoie palida de a da din cap sau de a misca piciorul…Nu conteaza ca oamenii iti uita numele in 14 zile daca nu mai scoti capul in lume sau daca nu mai apari la televizor. Trebuie sa fii fotografiat cu alti idioti de aceeasi teapa ca tine ca sa ti se mai pronunte numele din cand in cand. Si la sfarsit ramai cu banii si cu hainele din dulap…si cu scarba fata de propria-ti persoana…daca mai pastrezi o urma de demnitate.
Catanie
Nepasarea e in soldati.
Armata inseamna acum bani luati aproximativ pe degeaba. Te chinuiesti putin la inceput cu frigul si cu mancarea proasta, dar dupa un an-doi te trezesti cu un salariu mai bun decat restul romanilor si cu o serie de avantaje pe care altfel ti-ar fi fost imposibil sa le obtii. Nici nu stii exact ce zice juramantul ala pe care il depui. Il inveti pe de rost si te pregatesti cu luni inainte pentru ziua aia. Stii ca festivitatea trebuie sa iasa perfect, sa nu iasa nimeni din rand, sa ai bocancii si mitraliera lustruite, sa ai hainele curate si calcate la dunga. Si pe urma iti iei un grad si gata, esti in cadrul armatei, stalp de nadejde al societatii, fara de care oamenii din tara ta nu s-ar simti in siguranta. Nici nu te gandesti ca mai pot exista razboaie pe Glob sau in Europa. Razboaie serioase, asa, ca acum 60 ani. Nuuu…pai da’ ONU si NATO ce pazesc pe pamantul asta? Sa nu mai fie razboaie grele. Asa, niste conflicte micute, ca in Irak sau in Afganistan, au loc doar pentru distractia liderilor politici. Si pentru niste petrol. Niciodata nu strica putina distractie. Si niciodata nu ai prea mult petrol. In rest, toate bune si frumoase. Te mai trimit din cand in cand in teatre de operatiuni, dar ce-ar putea fi asa grav acolo? Trebuie sa ai ghinion sa nu te mai intorci de-acolo…Ce, ala-i razboi? Evident ca nu. Si totusi, unii nu s-au mai intors. Si ar fi bine sa te intrebi, soldatule, de ce nu s-au mai intors ei de-acolo…Pentru ce au plecat ei acolo? Ca sa pastreze democratia sau ca sa se inchine zeului american? Ca sa-si ajute aliatul sau ca sa-si slujeasca stapanul? De ce te-au trimis pe tine acolo? „Ca sa-ti aperi tara prea-sfanta si curata, care de fapt e condusa de oameni murdari” ( copyright Luna amara, „Folclor”). De-aia te-ai dus tu acolo. N-ai fost decat o marioneta in mainile lor, politicienii de care vorbeam mai sus. Mai stii tu ce e ala razboi? Mai stii tu ce inseamna transee, noroi, cimitir, cazarma, dor, suferinta, curaj? Nu. Ai uitat. Iata o viziune interesanta asupra razboiului: „El propune ca viitoarele declaratii de razboi sa fie un fel de serbari populare cu bilete de intrare si cu muzica, ca la luptele cu tauri. In arena s-ar incaiera ministrii si generalii celor doua tari, in chiloti de baie si inarmati cu reteveie. Si invingatoare ar fi tara acelora care ar ramane in viata. Un asemenea sistem – asigura Kropp – este mult mai simplu si mai eficace decat cel de acum, cand lupta oameni care n-au nici in clin nici in maneca unii cu altii.” (Erich Maria Remarque – „Pe frontul de vest nimic nou”). Da, omule care te numesti soldat. Asta e razboiul. Mai citeste…
S-a facut porumbu’ anu’ asta, bah Ghita… Nepasarea e in tarani.
Pe ei nu stiu daca ii poate acuza cineva de ceva. Ei nu stiu sa faca altceva decat sa munceasca pamantul. N-au acces la informatie si nici n-au nevoie de ea. Probabil sunt cei mai fericiti oameni din Romania. „Fericiti” cu sensul de „linistiti, impacati cu ei insisi”. Ingrijesc pamantul, iar pamantul ii ingrijeste pe ei. Tarana le e prieten, frate, dusman, tata, sotie. Pamantul e tot. Intelepciunea, linistea, pacea, armonia, lumina, toate vin din pamant. Si datorita acestei relatii indestructibile, nu le pasa decat de pamant. Si de animalele crescute in curte. Si de copiii lor. Nu au ei treaba cu politica, cu pretul benzinei, cu campionatul national de fotbal, cu concertul The Rolling Stones, cu divortul lui Petre Roman sau cu banii lui Vantu. Ei au pamantul. Si le e mai mult decat suficient.

Nepasarea e in presa.
Demagogi si vanzatori de suflete, scriu articole pentru patronul ziarului, nu pentru cititori. Transforma fiecare stire intr-o lauda la adresa sponsorilor sau a oamenilor din jurul stapanului. Ingenuncheati, lasi, subjugati. Adora sa-si laude ziarul sau canalul de televiziune si sa inventeze tiraje remarcabile sau audiente stiintifico-fantastice. Traiesc din inventarea povestilor despre vedetele fabricate tot de ei, papusi mancate de viermi pe dinauntru care isi irosesc viata printre reflectoare si microfoane care n-au ce cauta in mana lor. Presa e a patra marioneta in stat, nu a patra putere.
Si pot continua cu judecatori, medici, muncitori, tigani, femei, vanzatori etc etc etc. Romani.
Dar de-aici incolo va puteti face si voi propria analiza. Toti, absolut toti, asteptam o minune de sus care sa ne faca viata roz, indiferent ce ne deranjeaza. Toti ne gandim numai la noi si la rudele de gradul 1, restul neexistand. Toti suntem la fel. Si toti distrugem o tara, o istorie, un popor. Si ne batem joc de toti cei de dinaintea noastra care au crezut in idealuri. Ne batem joc de milioane si milioane de oameni distrusi de credinta. De soldati, de preoti, de medici, de conducatori, de 237.500 kilometri patrati udati cu sange. Si-o sa ne mai batem joc. Pana cand ceva sau cineva o sa ne trezeasca din somn. Si va fi dureros cand se va intampla asta. Dar se va intampla. Pana atunci, nu ne ramane decat sa schimbam cate ceva pe ici pe colo, fiecare ce poate. „Negustorii de destine au sa vina dupa tine. Nu te vinde pe un cent. Dizident…Fii dizident!”(Copy right Luna amara-„Dizident”).

Anunțuri

~ de downtownjesus pe 24 Mai 2007.

3 răspunsuri to “Ramai treaz si mai ales…fii liber!”

  1. ce-i d facut?

    Apreciază

  2. as i said, „sa schimbam cate ceva pe ici pe colo, fiecare ce poate.” cam asta e solutia la care ma opresc azi, nu stiu exact ce anume se poate schimba si nu stiu exact nici cum, stiu doar ca e bine si frumos sa schimbe fiecare ce simte ca poate. e greu sa deosebesti binele de rau (Ce noutate 8-|) si sunt clasice cazurile in care binele meu e raul tau. dar io raman la idee de „bine ca iti pasa si ca ai pareri. bune rele, astea se rezolva, bine ca iti pasa.”

    Apreciază

  3. Am vrut să dau comment la primul tău post. Să te felicit pentru facultate, pe principiul ce-am fost și ce-am ajuns. Și uite că primul post e chiar frumos.
    Deci congrats, Flo >:d<
    Apropo, dacă aș mai fi avut credit ți-aș fi zis că mie nu-mi place să merg cu ratbul, chiar deloc. În general nu-mi plac mijloacele de transport în comun orășenești, dar na, ce să-mi ceri mie?
    Să ne vedem bucureștence

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: