Sunt o vacuta ingrozitoare si-am uitat ca pe Andreea o cheama Andreea. Si-mi pare rau si sufar si sper sa ma ierte. Imi pun cenusa imaginara in cap. (La multi ani, totusi. Sa nu-ti strice nimeni si nimic, niciodata, linistea binevoitoare si molipsitoare >:D<)
In lipsa de televizor nu mi-am dat seama decat pe la 4 ca-i 1 decembrie. De 1 decembrie m-am plimbat alene prin Bucuresti, intai prin Berceni si-apoi pe Splai. N-am vazut defilari. Am vazut, in schimb, elevi de liceu militar intr-un autobuz comunist trist. Am vazut al doilea om cu adevarat frumos, in metroul spre Eroilor. Dar asta azi m-a suparat foarte tare, motiv pentru care am schimbat traiectoria si-am dat o fuga prin Cotroceni, sa trag cu ochiul in casele unor oameni. Am mai vazut si multi catelusi frumosi. Si masini frumoase, dar asta se vede foarte des daca vrei sa te uiti dupa ele. De 1 decembrie mi-am promis inca o data ca nu abandonez nava, nici cand ne-o ajunge apa pana la gat. Se poate sa-mi fi fost dor de multi oameni de 1 decembrie, dar cel mai si cel mai mult mi-a fost dor de tati si de Dina. Si mi-au placut steguletele de peste tot. Si-am sa vad un film romanesc dupa ce adoarme toata lumea, poate ceva amuzant. Acum astept orbeste sa aud Bi-2 la Nashe Radio, ca tot nu pricep fusul orar. Ca sa nu-mi pierd mintile, de 1 decembrie am ascultat si putina rusa, iertare. Saptamana asta am gasit pe pamant romanesc pe cineva care a auzit, cunoaste si chiar intelege Bi-2. Tot saptamana asta am facut glume bune si m-am inteles frumos cu colegele de toate felurile. Tot saptamana asta am invatat tare-tare mult si-am sa continui sa fac asta, un pic si pentru micuta mea lupta patriotica. Hai ca se poate sa salvam si Rosia Montana, si Delta Dunarii, si Muntii Apuseni. Hai sa facem revolutia aia cum trebuie. Sa nu mai iubim Romania doar pentru ca e “acasa”.
Dina azi a fost tristă pentru că a mers la barul unde lucrează două românce, să-și ia un corn și să bea un cappucino, și le-a urat și ea așa, ca de la român la român, la mulți ani, iar ele i-au răspuns în italiană că au uitat că azi e ziua României și că oricum nu o interesează.
Pe de altă parte, Roma ei e împânzită de alaltăieri cu afișe cu Codreanu, puse chiar de niște italieni, pe care scrie essere esempio și asta o bucură și o umple de mândrie foarte.
am greșit. am vrut să zic nu le interesează.
ma bag in dorul vostru. asa. si eu. ce daca!
Multumesc, Flo, draga. Poate vii la targ ca mi-i dor de tine.
De venit veneam oricum, dar vroiam sa fie surpriza
Imi plac comentariile acestui post. O sa vin aici la tristete