hei. m-am pus pe munca, 10 episoade de Nana. care e frumos. e cu adevarat frumos, intr-un sens narativ. e basm intunecat, partea care imi place mie. e iubire d-aia pe care nu o intelege toata lumea. in afara de faptul ca e imbracata in piele neagra si insotita de chitari electrice, pierce-uri si de Sex Pistols, e usturatoare, dureroasa si arzanda. si nu trece, cel putin dintr-o parte. sa-l vezi peste doi ani pe coperta unui album al unei formatii rivale? drama tacuta si sugrumata in stil punk-rock. sunt indragostita de anime-ul asta.
maine noapte plec la mare, unde sper sa ma leg de doamna albastra. daca nu, asta e, vom ajunge la concluzia ca suntem fiicele padurii si ale muntilor. 10 zile fara blog si cu aventuri, stiu eu. o sa fiu bine, promit.
n-am chef de vorbe.
mai vii bre de la marea ceea?
am venit ieri bre, dar chef de scris nu pot sa storc din mine inca :-S
O venita, da’ doarme de rupe pamantu’. O scrie in curande.
nana e genial. e unul dintre anime-urile mele preferate pentru idee, poveste, personaje,tot. l-ai terminat de vazut?
si cu nana, ca si cu celelalte anime-uri frumoase ale mele, situatia e complicata si ciudata. am zarit primele episoade intr-o vineri, pe animax, in timp ce munceam cu sarg pentru admitere, motiv pentru care am amanat-o; dupa ce am terminat m-am apucat de ea, am vazut ce scrie mai sus ca am vazut, am intrat intr-o criza de fan isteric si am facut rost de soundtrack, dar am facut si greseala de a citi pe wikipedia informatii, de unde am aflat ca Nana ramane totusi cu Ren. si-atunci m-am luat cu altele (desi piesele Black Stones sunt in playlist si acum, iar eu ma mai trezesc soptindu-le) si n-am mai vazut. e acolo, ma asteapta. (da, a fost o poveste lunga doar ca sa ma scuz ca n-am mai vazut) sunt linistita stiind ca e acolo si ca o pot vedea oricand.
bun venit pe parcela asta virtuala
piesele Blast sunt intr-adevar geniale si provoaca dependenta. cel putin la mine asa a mers.:))