noua mea relatie cu Dumnezeu ma jigneste, ma cutremura si ma revolta. am uitat de Ai in periplul starilor mele de nervozitate, am uitat de Ai in ultimele zile de scoala pentru ca eram prea sfarsita, am uitat de Ai in timpul bacului pentru ca…nu stiu de ce, am uitat sa-i fac loc sa intre dupa mine, am uitat sa-i tin usa si sa nu-l mai tarasc prin noroi. dar e la fel de bine sa mi-l imaginez tolanit pe canapea rasfoind o carte imaginara pe care nu o am inca, asa cum e la fel de bine sa-mi imaginez ca a rasuflat usurat azi, cand am reusit dupa mai mult de o luna de suferinta sa adorm la pranz. cred ca s-a asezat pe parchet langa mine si mi-a mangaiat parul (pentru ca momentan nu face nimeni altcineva asta si pentru el) si a zambit albastru pentru ca eram bine. de fapt, a avut parte si de cateva grimase, pentru ca somnul meu nu a fost tocmai linistit, dar asta e deja detaliu, parte din fisa postului (aham). problema e ca n-am mai vorbit cu Dumnezeu de mult, desi l-am rugat sa ma ajute, dar eu in locul lui nici nu m-as uita la mine, asa ca i-am cerut cu jumatate de gura si cu o vina destul de violenta, care nu s-a transformat insa in nici un fel de gest de recunoastere a doua zi. ma simt vinovata, dar prea batuta in cuie ca sa actionez cumva si in exterior. bine am mai fost, muzica buna am mai ascultat, literatura de calitate si arta am mai zarit, deci pot sa spun ca nu mi-am pierdut legatura chiar de tot, dar lipseste, recunosc, bucata aia de sarma a noastra, aproape personala. cred ca…n-am mai fost de mult fericita. da, asta cred ca e. beneficiez de o realitate zambitoare, un copil frumos, un domn rocker, un soare ingamfat, un prieten vechi, un parfum cunoscut, dar nu sunt (inca) destul de libera sa ma bucur de ele. asa cum stiu eu sa ma bucur de ele. in schimb, mi-am luat salopeta. how about that?

postul asta e scris prost. intr-o noapte, tiganul de la colt a iesit in fata portii cu acordeonul si mi-a cantat pana m-a adormit. m-a fermecat.

~ de downtownjesus pe iunie 30, 2009.