viva la gloria!
mood: Blue October – Hate Me. ca asa, cand sunt eu revoltata, imi pun piesa asta, ca sa pot sa-mi exprim revolta la adevarata ei valoare.
ii spusei azi lu’ Banu, intr-o totala lene care se opunea instinctului de auto-conservare, ca n-am nici o scuza pentru faptul ca nu port uniforma. i-am spus asta cu mana in buzunar si cu o casca intr-o ureche, motiv pentru care nici macar nu stiu daca m-a intrebat de ce nu port uniforma. preventiv, i-am spus ca n-am scuze. de unde deduceti ca m-a apucat iar, chiar si in al doisprezecelea ceas, revolta impotriva institutiei liceului meu, ca cu liceul in sine n-am nimica. cu desteptii (si frumosii) astia de directori am ceva, ca si tepe parca avea ceva mai multa minte, dar nici el nu s-a dovedit mai altfel. uite ca vrusesem sa repet, dar am mai spus. niste…ipocriti. simplu, 8 litere.
dar asta ce urmeaza trebuie sa repet:
mie-mi place. mie imi era dor de mizeria lor si n-am fost dezamagita. topul asta a fost o bucata de film drag si, dincolo de asta, a fost o bucata din mine. ar fi trebuit sa nu vreau, ar fi trebuit sa ma simt prea mica si prea prostuta ca sa merg acolo, ar fi trebuit sa nu fiu atat de “cub perfect slefuit” incat sa ating asfaltul cu atata netarmurita incredere cum ca am ce cauta acolo. ar fi trebuit sa ma sperii mult mai rau de tipul cu tricou ca al meu, ar fi trebuit sa nu recunosc atatea fete, ar fi trebuit sa nu vorbesc atat de deschis cu oamenii pe care nici macar nu stiu exact cum ii cheama. ar fi trebuit sa ma blochez si sa tac. dar, fir-ar mama ei de viata, pare-mi-se ca e mult mai tarziu sa mai fac treburi d-astea. pare-mi-se ca am adunat destul de multe povesti cat sa pot sa spun cu dispret sau nesimtire, dupa caz, “asa, si?”. gogule, probleme ma? ei, i-auzi. najpa, ma gogule, najpa.
mie-mi place de ei, fix exact asa cum sunt. animale consumatoare de alcool si zdranganitoare de chitari, creaturi intunecate sau luminoase, teribilisti si atarnati de pierce-uri, drogati si tolaniti pe podele murdare. erau multi si nu ma mai speriau, motiv pentru care am impresia ca d-acum nu ma mai tine absolut nimic in lanturi. si daca tot o sa mai aiba cineva impresia ca imi mai atarna inca o pereche de catuse de maini, il anunt ca se insala amarnic si ca pur si simplu n-am sa am chef de explicatii in ziua aceea. ea e flo, a 4-a sau a 10-a din sir, care nu mai da explicatii, nu mai are obligatii si nu mai vinde vise nimanui. nu mai da sfaturi, nu mai trezeste la realitati, nu mai trage de maneca si nu mai da palme. mai judeca, chiar al dracu de aspru, dar in tacere, pentru ca n-are chef sa schimbe oameni. vrea sa-i dreaga fizic, sa le dea cat mai mult timp pentru descoperire si redescoperire, dar spiritual n-are chef sa-i mai dreaga in nici un fel. poate sa le spuna cum e ea, fara sa mai incerce sa ii convinga ca gresesc intr-o oarecare afacere.
a, si nu mai are chef sa se ia cineva de muzica ei, in prezenta ei. cine are parere, foarte bine, sa si-o pastreze, nu doreste sa discute treburi d-astea subiective si murdare.
dar totusi. daca flo se gaseste in situatia de a fi judecata si calcata pe coada din diverse parti, sa se astepte lumea sa calce si flo pe coada la randul ei, pentru ca de ceva timp tacerea dispretuitoare ii este foarte instabila si chiar o scapa printre degete uneori.
a, acum trebuie sa-mi cer scuze ca n-am post destept. dar cum nu mai citesc nimic, nu mai vad nimic si aproape ca nu mai ascult nimic, n-am de unde meditatii tehnico-filosofice. sa ma ierte cititorii mei inteligenti, care asteapta acelasi lucru de la mine.
Lasă un Răspuns