drogata cu noua Luna Amara. care e la fel de frumoasa ca vechea Luna Amara, doar ca eu am comis pacatul capital de a uita de ei. dar nu, sunt la fel, cu mici modificari pozitive in mod clar. nick are aceeasi voce care trezeste exact aceleasi emotii ca atunci, chiar daca ploaia m-a spalat de prea multe ori din acel aprilie pana acum, trompeta lui mihnea are exact acelasi efect de tahicardie iar tobele domnului razvan (mi se pare mie ca el e mai domn decat ceilalti) dau exact aceeasi placere de a da teribil din cap. eh, o frumusete. desenele de pe fundal, legatura “world-war-whore-hope”, lumina de pe “rosu aprins”, forta din “Ego nr. 4″ si minunea descoperirii ca unele versuri pur si simplu nu se uita, ci revin la o simpla apasare de buton emotional. Luna Amara. Luna mea Amara. cu tine de mana.
hold me untill my bones break, untill my waist becomes a simple line of dust, untill my brain is so messed-up that i don’t even remember my true name. lasa-ma sa stau cu capul pe umarul tau pana cand mi se topeste cutia craniana intr-un dans nebun cu catuse de plumb si ninsoare albastra. si cand n-o sa mai fie nimic intre mine si tine, macar in coltul asta, ai sa ma lasi sa ma sudez de tine, ca sa stii ca nu plec.
alte personalitati la top t: survolaj (nu-mi placura, sau n-avui dispozitie sa-i pricep) si implant pentru refuz (exact la fel de buni pe cat ma asteptam). in rest, tot buzaul ramas in buzau si tot buzaul plecat prin marile centre universitare. niste piese de teatru scumpe si obositoare pe care le vrem simpatice si mai ales politicoase. niste copii putin cam nerealisti, care isi vor regreta tineretea. dar oameni frumosi, dincolo de capacitatile lor intelectuale sau de comportamentul nu chiar frumos. oameni nebuni si murdari, explozivi si dependenti, fara reguli si fara bariere. exact asa cum mi-am imaginat intotdeauna, fara sa-mi dau seama ca am petrecut vreodata o clipa imaginandu-mi cum e la top. la top e frumos tare, mai ales cand ai compania potrivita. la top, daca se canta “rosu aprins” in fumul de tigara ce capata aceeasi culoare ca si titlul piesei si daca ai caldura potrivita langa tine, poti sa uiti de cosmarurile de maine si sa crezi in perfectiune. numai pentru cateva secunde, totusi, ca pe urma ti se urca la cap. oameni cu motoare frumoase, oameni cu plete, multe plete, de toate felurile, multe tricouri cu de toate (chiar si unul ca al meu, cu al carui posesor n-am putut insa lega nici un fel de relatie emotionala), multi copii parca prea mici pentru top (desi eu am calcat acolo abia la 19 ani), multi oameni mari si frumosi. si mihnea din nou la cativa centimetri din mine, si eu tot impresia ca muzicienii sunt fiinte supranaturale. piesa serii : “Chihlimbar”. doresc a avea album.
neah, de voi n-am chef. sa va mai spun sa incetati, sa va mai spun ca-mi vine sa va dau un capac, sa va mai spun ca nu trebuie sa ne prefacem ca n-a fost nimic dureros intre noi? sa credeti voi ca ma mai obosesc. treaba voastra, domnilor si domnisoarelor. poate chiar nu aveti radacini atat de lungi pe cat credeam eu. noroc cu muzica si cu ea, ca altfel seara aia chiar ar fi fost ratata.
pai, sa vedeti si voi poze si clipuri de la top, sa va bucurati si voi. alte impresii in alte dati, cand am sa ma simt altfel. acum mi se pare cam greu de descris.
am vrut sa-ti trimit un mesaj in care sa-ti spun ceva, doar ca m-am gandit ca ar durea mult mai tare asa si ca mai bine sa te las sa ajungi si sa te ia cata la vorba, sa mai uiti putin. vreau sa-ti spun ceva, dar nu aici. am mainile stranse in jurul dorului, poate-poate se sufoca. sau se sperie si pleaca. nu vreau sa te pierd in lumea de-afara.
a fost un post cam emo. poate maine un post destept. nu garantez, insa, nimic. ma inclin.
Lasă un Răspuns