inca o data cu Guns’N'Roses si cu lipsa tigarii din coltul gurii, care totusi s-ar potrivi perfect.

ora de religie azi. secretul la ora de religie e sa stii cand sa fii atent si cand sa ignori ce spune parintele Damian. daca ascult tot timpul, intru intr-un vartej de dileme si de intrebari existentiale care fac bine la spirit, nu zic nu, dar in perioada asta de robotizare nu imi permit. Damian ne spuse ca Dan Puric vine iar la Buzau sa tina o conferinta sau asa ceva (tot trebuie sa-l vad intr-o zi pe omul asta, fie pe 11 mai, fie mai tarziu) si ne mai spuse despre fata doamnei profesoare Ciobanu (nu cunosc) care muri la 24 de ani, avand cancer de la 16 ani si terminand o facultate si un master, nu cunoastem specializarea. si care muri frumos de impacata cu lumea si cu ea insasi, vorbind despre lumina si imbracandu-se in alb. si ne spuse parintele ca trebuie sa lupti, nu sa te pui in pat si sa astepti sa-ti faca vizita si avui unul din rarele momente in care nu-mi fu frica de ea, in care imi amintii de zicerea lui Marin Sorescu, cum ca “aici la noi oamenii vorbesc despre moarte simplu, ca despre croiala.” si in care ma gandii cat putui de sincer ca daca ar veni un nebun in halat alb sa-mi spuna ca peste 3 luni mor, io i-as spune “ei, asta e, toti trebuie sa murim de la ceva” si-as ridica cu nesimtire din umeri. pe urma m-as gandi la tine si la faptul ca tu ai fi distrusa daca s-ar intampla un lucru d-asta si-am zis “totusi, poate nebunul in halat alb ma ocoleste”.

exista un bilet la bac, la engleza oral, l-am vazut io, care-ti cere sa vorbesti despre anotimpul tau preferat. eu, v-am mai zis pare-mi-se, banuiesc serios ca trebuia sa ma fi nascut iarna, un 20-24 decembrie, inainte de Craciun neaparat. unora nu le place frigul, imi amintesc chiar si acum o discutie legata de asta. mie imi place frigul, imi place sa fiu inghetata si sa ma plang ca sunt inghetata, imi place sa racesc ceaiul cu mainile si-mi place caldura facuta de fumul de tigara. imi place bucata de dinainte de sarbatori, cand cauti cadouri in toate partile si inima ti se face bleu sau verde primavaratic cand iti imaginezi fericirea lor, cand astepti sa ninga si sa mergi la bunici, sa mananci cozonac facut in casa sau turta pe plita. poti sa nu ma crezi, poate la tine acolo nu e asa, dar la mine povestea aia cu “de Craciun fii mai bun” chiar merge ca unsa, ajungi chiar sa te bucuri ca ai fost cu colegii la colindat la profa de mate, pe care, sincer, in alte ocazii ai fi calcat-o cu masina fara sa clipesti. dar asa, e Craciunul. imprumuti mai multi bani, cu mai multa placere, cumperi in sfarsit si lucruri care nu sunt pentru tine si vezi rude indepartate pe care iti garantez ca ai vrea sa le vezi mai des. faptul ca Ritsuka era nascut pe 21 decembrie a venit mult mai tarziu si doar ca o confirmare, ca si faptul ca tu esti nascuta pe 26 decembrie sau ca 22 decembrie inseamna atat ziua lu Orbu, cat si eliberarea poporului meu. nu nu nu, asta cu Craciunul e veche tare si chiar nu insemna doar cadouri. insemna casa nasului cel batran si intelept, care stia multe si spunea multe, in care mirosea a cozonac proaspat si a vin fiert, care avea pe paturi cuverturi si pe jos presuri si care zambea larg tot timpul, de parca toate i-ar fi mers bine de cand se stie si nici anul asta care se termina n-a facut nota discordanta. si de la el chiar nu primeam jucarii sau bani, doar bucurie. asta ca sa dau doar un exemplu, pentru ca sobele vechi si peretii din bucatarie, nu din casele cele bune, lipiti cu pamant si varuiti cu var simplu, ca in ecuatia chimica, emanau bucurii pe care nu le mai gasesc decat acolo, oricat de greu mi-ar fi sa ma urnesc de-acasa in perioada asta. winter is more about warming up than being cold, asta vroiam de fapt sa va spun.

n-am bani de tricoul ala cu Guns, fir-ar. i should stop complaining now.

~ de downtownjesus pe mai 4, 2009.