atata muzica buna cat am ascultat in astea doua zile n-am mai ascultat de mult. discografie Guns’N'Roses, radio de profil la www.live365.com , imagini din concertul Nazareth+Trooper la pachet, Vh1 pana la Dumnezeu si inapoi, cu topuri de toate felurile, Rock Jukebox si alte alte alte treburi si destula curiozitate cat sa-i ascult pe toti. imi place despre mine, inainte ma cam enervau, desi nu era vina lor, saracii, ca oamenii simpli faceau din ei subiect de teste, dar eu tot n-aveam rabdare sa-i descopar si ramaneam cu ale mele. ma simt…curatita. sunt nobili, oricat de jegosi ar parea pe dinafara.

ma minunai si de frumusetea lor, dar asta asa, din cand in cand. frumosi, Doamne, mai sunt rock-erii mei.

ma mai minunai si de energia lor, si de implicarea lor. de furtunosi ani ‘80, pe care parca as fi vrut sa-i traiesc.

domnul Jason, manca-l-ar mama, trecut fost bass-ist prin Metallica, ne spunea azi pe Vh1, foarte serios, ca Metallica iti da un sentiment puternic de unitate si de apartanenta. si completa el, ceea ce mi-a placut tare mult, ca mi-am dat seama ca asa e, dar niciodata n-am pus eu asta in cuvinte, zicea adica cum ca Metallica te face sa simti ca faci parte dintr-o armata. nu doar “grup”, ci “armata”, as sublinia eu. frumos, domnule Jason. ca esti domn, vorba ceea.

am facut multa chimie, acompaniata de muzica asta pe care domle, as numi-o totusi frumoasa, fara ca “frumos” sa insemne “Coldplay”. dar frumos, oricum. I feel strong.

eeeeu am o doleanta, si anume sa merg la Top anu’ acesta, ca vine Luna Amara si mie mi-e tare dor de ei. da da da sigur, si restu’ lumii pare sa fie desteapta, talentata si mai ales heavy metal (poate doar cu exceptia celor de la Kumm, care mie imi plac, da’ tot vaporos, nu ca Trooper, de exemplu), daaar eu vreau Luna Amara, zice-se ce s-o zice. io mi-am exprimat doleanta, cine vrea sa ma acompanieze sa trimita un porumbel voiajor. (ca daca nu vine nimeni cu mine nu ma duc, ca stii ca singura nu ma descurc prea bine cu multimile de oameni, daramite de rock-eri, daramite daca au avut si butoaie de bere la dispozitie; eu ii iubesc definitiv si irevocabil, asta stie toata lumea, dar Top-ul este totusi Top)

atata am vrut sa va zic. poate ma fac heavy metal cu totul. sau poate nu. dar adevarul e ca, privindu-i pe Ei si Ei si Ei sau Ei (sa insereze fiecare ce-i trece prin cap cand spune “classics”), ma flanca asa un mic “domle, unde am fost si unde am ajuns” insotit de un oftat, ca parca…parca prea ne jucam de-a rock-ul azi si parca prea am inversat valorile, oricat de drepti si de corecti ne-am da. incep sa inteleg, poate doar azi, mandria gecilor de piele, a bocancilor si a pletelor stranse in coada. si parca astia micii, asa vopsiti si machiati si isterici de cele mai multe ori cum sunt ei, parca nu se lupta decat pentru a-si consuma energia si pentru “carpe diem”, fara vreo baza solida pentru viitor. saaaau sunt rea. accept si aceasta varianta, chiar o iau in considerare.

eh, nu vroiam sa va zic mare lucru. doar ca mi-a incoltit un alt gand in cap, si anume Guns. ma simtesc pregatita sa port Tricoul. pe care nu-l am inca. dar da, sunt pregatita. sunt completi, asa cum trebuie sa fie, si tristi si amarati si parasiti, dar si amuzanti si liberi, fara sa uite filosofia vietii sau gustul dulceag al unei injuraturi bine formulate.

acum gata.

a, cine vede anime-uri mai des decat mine, primele doua episoade din “Nana” m-au cucerit, Nana cea gothica e extraordinara, iar Nana cea simpla e frumoasa. grafica e ciudata, dar vie, fara sa te impiedice sa vezi frumusetea trasaturilor personajelor, Kyosuke e ge-ni-al cu dread-urile lui cu tot, iar Shoji e frumos si ala, nenorocitu’, nu doar datorita cercelului din ureche. nu mi-am dat seama cat de destept e, dar e clar sentimental. si cu un pic de rock dur pe ici pe colo, nu poate fi decat demn de trecut pe lista.

~ de downtownjesus pe mai 2, 2009.