sunt nostalgica. dupa ceva ce nu pare sa fi existat. sau poate… a existat, stiu eu. doar ca…nu-l gasesc. originalul. nu-l mai gasesc.

sunt nostalgica de la Dina. de la tine. de la primavara pe care o simti si tu la fel de violent (sau violet?). de la oras. de la el, de la geaca lui de piele, de la mirarile pe care le mai tine inca. de la Felinare. de la gandul vechi, care ma bantuie inca de la inceputul vacantei, care spune ca ” I sure miss them being stupid”. i really do miss them being stupid. i’ll always miss that…thing. atata timp cat iarba mai miroase asa si cat mai e inca noapte. nostalgica de la fumul de la tigara si de la metalele pe care nu le mai ascult demult acasa. de la “Essential: Metallica” de ziua mea. de la “pariu ca ei renunta primii?” si de la “tu-ti dai seama ca pentru ei ale noastre suna toate la fel, asa cum toate manelele suna la fel pentru noi?”. Sa sune Dream Theater (sau “Dream Theatre”) ca Vita de Vie? Trist, domle, trist. stiu, dincolo era mai trist. care dincolo? nu stiu, supradoza de nostalgie. uite, si “supradoza” imi place. supradoza, sevraj, daimon, Aion, Ai. pe care iar l-am uitat. care ma iarta. nostalgie pentru ca miros a piele fara sa am motor. pentru ca in Felinare, aleluia, se discuta despre Republica Moldova, Che Guevara si Antonescu. pentru ca sunt a lor, totusi, cu totul, pentru ca negrul meu e obtuz si n-are jumatati de masura, pentru ca nimeni nu are inca suficienta putere cat sa ma scoata din el. nostalgie dupa ultima manga pe care am promis ca o citesc. nostalgie dupa timp si dupa bere. nostalgie pregatitoare pentru momentul in care voi veni in Buzau din alta parte si doar pentru cateva zile. nostalgie multa si calda. dor de Prometeu si speranta ca ranile mele sunt cele corecte. si daca nu sunt, am sa le fac sa para corecte. cred ca…implinire. da, asa cred.

am inceput deja sa ma retrag si am sa continui la fel. pentru ca nu mai am timp si nici nu vreau sa-mi mai fabric. pentru ca uneori unele drapele trebuie coborate. spunem ca nu omoram vise, doar le amanam. Medicina nu e un cuvant metalic. e cald si insorit si necesita un mic sacrificiu. ultima vacanta, ultimul anime, ultima manga. pentru doua luni. trebuie sa ma retrag, nu mai am timp, intelegeti-ma. sunt vise prea mari, pe care nu le pot duce si simt din nou nevoie de adio-uri care au mai fost spuse. sa termin cu asta, zic. sa termin brusc, fara explicatii, fara oboseli.

am febra, din nou, deci pa. unele lucruri trebuie sa se schimbe. cei doi trandafiri morti, de exemplu.

~ de downtownjesus pe aprilie 19, 2009.