experimentai azi, din nou, “socializarea”. e un fel de sport mai mult sau mai putin extrem pe care-l practic uneori asa, cand ma apuca sau cand ma roaga cineva pe care nu-l pot refuza. motiv pentru care statui azi in J’Pizza, chiar prin zona de la o anumita zi de nastere de acu 2 ani, parca, cu xela, sorina din postul trecut si carmen, colega sorinei si deci si a xelei. ei, nu prea conteaza asta. stiu ca am tacut mult, oricum si stiu ca iar m-am simtit ciudat la sfarsit, pe drum. de parca fiecare “socializare” d-asta ma face sa ma intorc mai mult la mine, desi trebuie sa recunosc ca e placut, intr-un fel. aer schimbat, fete frumoase care fumeaza elegant, chelneri ca la carte si chestii de piele in care pui nota de plata. e ca si cum ai calca cu bocancii murdari de noroi pe un covor scump. doar asa, sa vezi cum e. desi in J’Pizza se asculta Billy Talent, Coldplay si Guns’n'Roses, mie tot mi se face un dor tampit de o bere ieftina si proasta, de ceai mult intr-o cana de portelan alb ca la mine acasa si de rockeri negri, pletosi si liberi. asa, pur si simplu.
dar fetele erau ok. si sa zicem ca am mai invatat ceva. imi place sa-i studiez, sa le descopar mecanismele alea ciudate pentru mine care le determina atitudinea fata de viata si de toooot ce are legatura cu ea, sunt un fel de animalute cu care as vrea sa ma imprietenesc, fara insa sa ma atasez de ele. sunt asa…niste experimente.
si eu totusi am probleme cu a crede ca oamenii sunt falsi. pot extrem de bine sa cred ca esti rau sau bun, pot sa te iubesc si sa te urasc in ambele situatii la fel de mult, dar nu pot sa cred ca esti ipocrit si fals. mie tot mi se pare cel mai absurd lucru pe care l-a creat omul vreodata, sa joci un rol cu buna-stiinta si sa-ti pui in cap toate dificultatile ce rezulta de-aici…e absurd, iti zic, nu pricep de ce ai face asta. deci oricum ai parea, bun sau rau, eu chiar am sa te cred pe cuvant, sa stii. asta pentru cei care vorbesc cu mine rar, sa fie atentionati.
eu ascult HIM acustic acuma, ca tare-mi mai place. stai ca mai vroiam sa mai zic ceva, totusi. mnu mai stiu, hai lasa ca daca-mi aduc aminte mai zic. aaaaa, nu-mi place paru tau deloc da’ deloc. adica bine, stiu ca n-am nici cel mai mic drept asupra ta, dar nu pot a nu spune ca mi-e tare dor de paru tau ala frumos. tii, ma sperii, serios. pareai vesnic, intr-un fel. eh, ma rog, fie la tine acolo. doar ca imi statea pe creier.
cum bine spuneam, si eu si tu, azi a fost o zi prea luminoasa pentru tristete. si mi-a fost tot timpul dor de tine. si frig. si cred totusi ca am invatat circulatorul datorita tie. si…”in joy and sorrow”.
Lasă un Răspuns