vodka

connecting people, este ultima moda in materie de sloganuri revolutionare.

am ajuns brusc si peste noapte vedeta in clasa Xelei, nu am nici cea mai vaga idee de ce. dar lumea ma discuta si ma supune analizelor atente si obiective, de mai am atatica si cred ca sunt mai celebra decat Orbu. care, sincer, isi merita celebritatea mult mai mult decat mine, care n-am facut cine stie ce pentru apararea idealului. dar hei, poate n-am avut ocazia, ce-ar fi sa mi se dea? faptele sunt acestea: intrand in clasa, domnul director adjunct sau asa ceva (nu sunt sigura decat ca banu e director general, restul sunt o amestecatura in capul meu) imi zise sa-mi dau jos tricoul pe care scrie “Vodka – Connecting People”, “ca am pulover pe dedesubt”. a nu, sa nu va ganditi ca cineva va da vreodata vreo explicatie in liceul ala, aaaa nuuu, astea-s pentru liberalii ingrozitori de la liceele periferice, in educatia de varf se ordona si mai ales se executa. ca daca nu s-ar executa, poate-ar lasa-o mai moale si cu ordonatul. ma dezamagi Sorina, care “s-a saturat de non-conformisti”, desi am vazut eu cu ochii mei citind o biografie a lui Che Guevara. de unde ne amintim de eminenta cenusie din tabara de la Baia Mare pe care parca-l chema Andrei si caruia Prejbeanu a trebuit sa-i explice ca nenea ala cu basca de pe sapca lui nu e chiar cantaret intr-o trupa. nici solist. nici pictor. doar…revolutionar. mda, de aici ajungem la faptul ca pustimea (si aici “pustimea” e spus cu dezgust acut) vede in Che Guevara un rockstar, nu ca ar sta cineva sa vada de ce dracu a murit omul ala prin muntii Boliviei. problema e ca nu le-am facut nimic, da’ nimic (ai mei ar fi avut dreptul sa ma dea pe mana autoritatilor pentru tricourile si atitudinea extremista scoasa la iveala in 3 eseuri scrise in 4 ani), dar se pare ca eman un fel de energie negativa (emo, desigur) care-i face pe ei sa vada in mine un detinut periculos. detinut politic numarul 5633. aoleo, de aici venea numarul 5633 pe care am ajuns sa-l repet atat de mult. vedeti voi, initial asta era porecla lui Cici, de dinainte sa-l cunosc pe adevaratul si viul (inca, sper din tot sufletul) Cici. Cici e ghiozdanul meu imens si negru, in care imi car intreg arsenalul de barde, furci, topoare, kalasnikoave, grenade si sabii japoneze. I’m a black cat, with a black back-pack full of fireworks and I’m gonna burn this city down.

dar vezi tu, n-ar fi asta problema, as chiar si rade acum cu gura pana la urechi, ca vad pericol in mine si nu in gastile din felinare, care garantez ca nu au atat de mult respect fata de integritatea corporala a altora si care nu prea stiu de gluma cand vine vorba de apartenenta lor la un anumit curent, n-ar fi asta problema daca nu m-ar apuca pandaliile cand ma gandesc ca pentru noi, astia de pe partea neagra a baricadei, bataliile astea cotidiene pe care le ducem de cele mai multe ori singuri n-au nici un fel de efect. daca bataliile astea ar face pe fanul Iron Maiden sa-l respecte pe fanul Slipknot sau pe adeptul celor de la The Exploited, le-as purta zambind si nu mi-as mai bate capul in halul asta. dar de, dupa ce ca suntem patrati, ne mai si invartim, ca intr-un loc nu putem sa stam. disipam o cantitate imensa de energie individual, in loc s-o adunam si s-o canalizam spre niste idealuri colective. e, prea multa teorie, nu-i asa? da, cam da.

stiti ca as fi in stare sa ma lansez in niste critici mai dure decat si-ar imagina ei vreodata ca as putea crea eu, critici in care chiar n-as exagera deloc si in care chiar as mai si avea dreptate, doar ca inca mai am impulsul de a raspunde prin ignorare. privire dispretuitoare si non-violenta, plus o manga pasnica si o tigara imaginara. si siguranta ca asta e drumul bun, indiferent daca sunt “emo”, “ciudata” sau doar “non-conformista”.

vrei sa vorbim despre comunism? ah nu, ti-ar intrista prea tare sufletul roz si pur si n-ai vrea sa afle cum mureau oamenii pe la Sighet pentru o idee. Du-te du-te. oh, si condu cu grija.

se pare ca ura azi a fost deturnata. hei, trebuie sa recunosc. banu inca nu s-a luat de tricourile mele de cand “port” uniforma. si ne-a chiar si pus film japonez azi. care da, imi placea, draguta, din simplul motiv ca am citit vreo doua carti despre societatea aia si ca anime-urile nu sunt doar niste desene animate, mai au si oarecare substraturi. daca am simtit ironie acolo unde nu era, atunci iti multumesc pentru deranjul de a intreba.

acesta a fost un post razboinic? niciodata. cine, eu? neah, sa fim seriosi, doar ma cunoasteti. (poate nu mai dau totusi de domnia voastra prin scoala pana la sfarsitul anului sau macar pana pe 25 martie. stiti cum e, prima impresie conteaza, dar daca a doua e asa, prima si-a ratat sansa de a fi retinuta. si privirile, ce sa le fac, fie ele nenorocite, nu mi le pot controla.)

~ de downtownjesus pe februarie 25, 2009.