so…this is it.

marele evenimente ale acestor zile sunt:

1. test mare la anato, luat 80 %, bunicel. la celalalt luat 76 %, tot bunicel. se simte evolutia, in conditiile in care acu ceva timp luam 5 la glande si nu reuseam sa trec de 60% nici sa ma impusti. la anato, viitorul suna bine. (stii ca “anato” imi aminteste de tine, nu? de zilele alea din vara trecuta in care statusu tau continea cuvantul asta tot timpul, alaturi de paginile pe care le mai ai…si cand veneam la tine in parc sa iau carti si sa stau cu tine, copil sechestrat ce erai atunci, si pe urma ma intorceam de la tine cu cici plin si uneori ma intalneam cu ei pe drum, cu cel putin unul din ei si ma mai gandeam la una alta, cand nu eram inca aici…ei, ce vremuri. anato, zic.)

2. lumea se poarta frumos cu mine. si mi se pare tot timpul ca o fac dinadins, pentru ca vor ceva de la mine si nu pot sa mi-o ceara direct. ema a venit sa ma ia cu masina sa ma duca la pregatire. ema, pe mine, d-acasa, cu masina. proceseaza cineva? da, mersi. orbu se roaga de mine sa merg in agapa, dupa ce tot el mi-a corectat de buna-voie si nesilit de nimeni proiectu la info, ca sa-mi aduca el mie aminte cu nesimtire cat de mult pot sa tin la el ca o tampita si cat de imposibil mi-e sa-l urasc cat de putin, oricat timp ar fi trecut de cand ne stim si oricate s-ar fi intamplat. asta in afara de faptul ca am refuzat cu desavarsire sa-i cumpar un proiect la info. duda iar se roaga de mine sa merg in agapa, iar madalina sta cu mine in banca chiar si atunci cand ar putea sa stea cu ei si rade cu mine si imi spune ca sunt cel mai cuminte copil pe care l-a vazut vreodata si ca am puppy eyes tot timpul. si…eu sunt atat de batuta de soarta, incat imi ia luni de zile sa cred ca cineva chiar m-ar putea aprecia asa, pur si simplu. atat de inchisa si de neincrezatoare, incat cred ca vor ceva de la mine. nu-mi dau seama ce, n-au ce sa ia. poate…poate chiar sunt sinceri.

3. nu pot a merge in agapa. m-am gandit si chiar am vrut, ma jur, eram hotarata sa merg, dar vedeti voi, nu-mi permit sa fiu egoista si sa fac lucruri ca asa am eu chef acum. da, am un chef nebun sa plec singura d-acasa prin brasov, am un chef nebun sa incerc sa am incredere in oameni de langa mine pe care nu i-am cunoscut niciodata, am un chef nebun sa mai joc mima o data. si am un chef nebun sa stau cu orbu de vorba. dar vedeti voi, dincolo de asta, eu am nevoie de concert tokio hotel in mai, e o datorie de onoare de fugarire a visului si de a fi acolo la marele eveniment, si am nevoie de concert Coldplay, in afara granitelor tarii, in august, care e mai mult decat o datorie de onoare, e rascumpararea tuturor concertelor pe care le-am pierdut la viata mea care credeti-ma, au fost multe. si e si-asa aiurea, pentru ca trebuie sa renunt la agapa, la tura de comenzi de pe bestial, la hanoracul metallica visat din vechi timpuri, la tricoul St.Anger de care am nevoie acuta, la long-sleeve-ul “fuck the system”, ca si la tura de carti noi si frumoase pe care o aman de luni de zile si la diverse cadouri pe care vreau sa le iau de mult. apropo, trebuie sa iau un cadou totusi. ia sa ma gandesc eu la asta, side note. si stiu, de fapt, cum o sa fie. am trecut prin asta de prea multe ori, dar oricum, nu conteaza, niciodata nu ma invat minte. o sa vin cu moralul ridicat doar ca sa vad, inca o data, cat de departe sunteti de fapt de mine. o sa vreau sa fug, o sa vreau sa fie ea acolo, el acolo, cealalta ea acolo, sau ele sau ei sau…macar unul din oamenii mei de acum, care sa ma iubeasca asa, pur si simplu. o sa ies afara pe scari si o sa-mi ascult muzica si cerul o sa ma intristeze, iti zic, am mai facut asta de atatea si-atatea ori, si nu pentru ca asa am vrut eu, pentru ca se intampla, pur si simplu si…e ok, am invatat sa reprim o groaza de afectiune. orbu…pe orbu il car in mine pana la moarte, in lucruri mici ca semnatura de pe felicitare sau in balistica, in fiecare carte de istorie pe care o voi citi si in fiecare piesa de-a noastra. e ok, serios. o sa regret ca nu vin, stiu, dar e doar inca unul pe lista. (plus ca voi habar n-aveti cat de importanta e pentru mine o zi petrecuta cu ea.)

4. te declar iubire ingropata. care poate fi inviata oricand am eu chef, dar duc lipsa acuta de asa ceva. ma intriga totusi persoana ei, ca si persoana ta in relatie cu ea. ma intreb, ai decazut tu din stadiul de Supraom, ai ajuns ca toti ceilalti sau asa ai fost de la inceput si n-am vazut eu? raspuns in vant, o urma de parfum si mult, mult praf pe drum e tot ce lasi in urma ta.

5. ma asculta banu la romana, incepui sa turui ce-am inteles io din voiculescu, ca de tocit nu-s in stare nici sa ma impusti, ma opri si-mi zise “foarte bine”. aflu maine nota, o sa va anunt. eu bateam campii cu gratie de artist, ca ma pricep, si purtam si uniforma, el era fericit. stiu ca el ma iubeste de fapt. pacat ca nu-i pot raspunde decat in anumite zile, cand vorbeste despre ceva ce-mi place mie si afara e soare si albastrul din ochii lui e frumos rau. si profii lui din facultate par a fi fost geniali. e, soarta.

6. ma intalnii cu el la colt, imi spuse aproape-uitatul “ce faci, flo?”, ma batu iar gandul sa merg cu el acasa si sa-i spun povesti de demult. uneori, cred ca vreau doar sa-l fac sa sufere putin. dupa care ma intalnii la colt cu pav, care era vesel si vorbaret si-mi placu tare mult de el. si magda, saraca, fu de treaba. si ma simtii ca atunci cand eram tineri. ajunsei acasa si vorbii cu ema, cred ca vorbii cu ema azi de vreo 4 ori, si nu-mi paru rau dupa vremurile alea. fuse, fuse si se duse. in masina la ema, stand pentru prima data in viata mea in dreapta soferului (mie imi place pe bancheta din spate, unde ai spatiu mult si nu te intreaba nimeni nimic), imi dadui seama ca-i bine tare. faptul ca ema asculta travis nu-i problema, oana asculta tudor gheorghe, iar tache asculta korn in masina, deja nu ne mai miram de niste travis pe la ema. si-mi dadui seama, ziceam, ca-i tare bine in dreapta soferului. si ma gandii la road trippin’ al nostru. si pe urma ma gandii la domnul baterist si la cum conduce el un minunat bmw x3, parca, nu mi-am mai antrenat latura asta cu masinile de tare mult, ideea e ca e un bmw care ne place si nu prea, adica ne place, dar in orice caz nu atat de mult ca x5, dar hei, cine suntem noi, adica flo, sa facem nazuri in materie de bmw-uri? ideea era de el conducand si de eu stat in dreapta lui. sau de ea conducand, noaptea, si eu stat in dreapta ei. cred ca-mi place in dreapta, ia mai urcati-ma din cand in cand in cand.

7. vreau sa urez succes la lumea care se duce la olimpiada. acu, nu stiu daca dina sau alegza sa ia locul intai, dar eu zic ca se socotesc ele acolo, pe loc, cum e mai bine sa fie lumea multumita. dar sa le arati cine sunteti, domnisoarelor. asa.

8. si fratele lu ilinca are apendicita, si asta imi dau eu seama ca e dureros pentru ea, desi eu n-am frate mai mic. nici mai mare, for that matter. dar ne gandim la el si vrem sa se faca bine bine bine.

9. am hanorac grena pe care scrie “snow patrol”, luat de mama de capu ei, fara nici o legatura cu trupa, cred, dar pe care scrie “snow patrol”. talkin’ about miracles…

10. maine ma asculta la geografie si mi-e tare tare tare frica, ca nu stiu nimic si domnul acela ma intimideaza rau.

ia gata ca merg sa dorm. doua ore jumate am avut neuronii in criza si-am vazut numa’ nervi si citoplasme. hai somn acu. noapte buna.

~ de downtownjesus pe ianuarie 22, 2009.