scriu foarte rar si nu credeam ca voi ajunge vreodata sa scriu atat de rar. nu ca as fi secatuit, stati linistiti, doar ca par a fi foarte ocupata. doar par, nu sunt cu adevarat, gasesc timp pentru ficuri lungi si tampite cu vieti de rockstar-uri, pentru “Magicianul” lui Fowles si pentru dat comentarii lungi si inutile pentru alti oameni care isi mai misca degetele pe tastatura. dar nu mai am timp sa ma scriu pe mine.
unele-s punctuale, altele nu. n-am plan, habar n-am pentru care o sa bat campii.
l-am vazut zilele trecute pe domn’ Stanescu, lucru care se intampla rar iarna. mi-a amintit de Felinarele frumoase de vara pe care le iubeam. ciudat, acum mi se pare ca pe alea de iarna nu le-am iubit, desi pot sa jur ca nu a fost asa. mint, indiferent de anotimp Felinarele au fost loc de zambit si de plans. niciodata in public. mi-am amintit de el si de ea, pentru ca a fost prima data cand am plans in felinare.
faptul ca fiecare din noi poate face din viata lui un film american prost mi se pare graitor pentru simplitatea noastra. si nu o foarte mare lauda pentru filmele americane. dar acum ca stau sa ma gandesc, sunt oameni care ar face un film bun. filmele proaste nu surprind emotiile dinauntru. daca am avea un regizor bun, ar iesi niste filme bune totusi. pacat de cei ale caror filme sunt proaste, indiferent de regizor. [treceti peste.]
apropo de america, cine stie ce gust are “peanut butter and jelly sandwich” sa ma lamureasca si pe mine, intrucat toata viata, de cand am descoperit america incoace, m-am tot gandit si rasgandit ce-i aia si de ce o mananca cateva milioane de insi cu atata pofta. de cand au inceput si europenii, am intrat in panica.
Stefan cel Mare se face foarte prost in scoli, istoria se face prost in scoli, chiar si aia de specialitate. eu nu pricep de ce tara ne vrea prosti si fara pareri. si ma intorc la absurditatile mele cu “ai o parere, buna sau rea”. si absurd e ca eu insami am o groaza de “pareri” netriate si dezorganizate, dar ma astept de la voi sa fiti altfel. macar mi-e drag Iancu de Hunedoara si nu-mi mai place Matei Corvin (oricat de bine i-ar fi sunat numele acum cativa ani), pe care il si dau ungurilor cu drag. cum sa inchizi ma pe Vlad Tepes? raule.
“Daca ar vedea anarhistii ce haos e in capul meu, s-ar apuca imediat sa venereze ideea de Stat.” [copyright o acadea]
da, astea-s chestii de moment.
desi tata a stat acasa 2 saptamani in 5 luni, mama nu i-a luat niciodata periuta de dinti din locul ei. mi-am dat seama intr-o dimineata si-am zis “domle, poate chiar nu e atat de rea precum pare”.
mi-am mai dat io seama, acu multe zile, citind un blog, ca anul asta valorile datelor de 1 si 2 ianuarie si-au pierdut insemnatatea mai de tot, eu ne-arucand nici macar un gand inspre ce insemna prin 2007 1 si 2 ianuarie. e drept ca am inceput sa stau prost la memoria datelor, dar asta a fost o uitare lejera si frumoasa. si binemeritata, venita dupa multe suferinte. pe care prea putini oameni o stiu. au revoir.
ma mai enerveaza orbu si hartiile lui de recomandare, care-mi amintesc tot timpul ca se intampla si ca pleaca. n-o sa realizez decat la toamna, si atunci va fi doar inca una din schimbari. i’m so gonna miss this town…
dar am sa fiu bine, cu putin noroc mai bine decat aici. mult de invatat si ma cam ingrozeste ideea, dar o sa reusesc, one way or another.
n-am nimic inteligent de spus.
emotia data de sunetul vocii tale e “loveless” si “coldplay” ingemanate.
noapte buna, copii. sa ascultati de parinti si sa incepeti sa aveti grija de voi si singuri pentru ca mami si tati nu vor fi chiar mereu acolo. oh, si mos Craciun o sa inceteze sa existe la un moment dat. si-oti mai trece prin multe. si-oti trece cu bine de v-o ajuta Dumnezeu. si v-o ajuta, ca El e bun. [scurt moment de teama]
Lasă un Răspuns