ma vie…

eu…cand vroiam sa-mi fac postul de adio 2008, mi-am dat seama ca n-are rost, ca tot anul 2008 este aici. am un decembrie 2007 si un decembrie 2008. it’s all there. nothing left to say.

as putea incerca chestia cu povestitul anului in 12 piese, dar asta ar insemna sa recitesc posturile din tot 2008. n-am timp acum.

alandala, fara logica, piesele anului 2008 sunt:

timpuri noi – tata;

keane- she has no time;

keane- can’t stop now;

tokio hotel- in integritatea lor, germana si engleza, poate putin mai special “through the monsoon” si “geh”;

the exploited -ca stare de spirit si ca “fuck the system”; punk-ul simplu si curat, rabufnire simpla impotriva sistemului;

motorhead – ca si the exploited, luat de la gustav, de la tine n-am putut niciodata, spre deosebire de the exploited, luat si de la dina; ca stare de spirit, dar preferatele mele sunt “ain’t no nice guy” si “1916″;

Coldplay- mai mult decat stare de spirit, luat de niciunde, inceput nebunia cu “swallowed in the sea” din bucata aia de fic pe care am regasit-o acum doua secunde; Coldplay e Flo;

Korn- redescoperire, acelasi drag imens, fara obligatii;

ceva mai multa Metallica decat in alte dati, descoperit noi inrauriri si nu doar in “St.Anger”;

The Kooks – she moves in her own way; mai am inca de gand sa aprofundez;

Goran Bregovici – discografie si stare de spirit; om genial in adevaratul sens al cuvantului, sens pe care eu l-am cam uitat;

Travis – stare de spirit, dar si piese ca “driftwood”, “the last laugh of the laughter”, “love will come through” sau “flowers in the window” care-s flo-like;

Snow Patrol – Chasing Cars; speciala, alaturi de “swallowed in the sea”;

Oasis- married with children, stop crying your heart out, live forever si clasicul wonderwall;

3 doors down – not my time si here without you;

staind – tangled up in you si it’s been a while;

lifehouse – ceva mai mult de stare de spirit, dar ceva mai putin decat Coldplay; oricum, fiecare piesa a lor are ceva din mine si a fost anul lor;

mayday parade – inceputul unei muzici ciudate pentru mine, pe care inainte nu prea o simteam; nu stiu sa va spun exact genul, amestec de punk, rock, probabil si emo, ideea e ca sunt buni; ilustre piese reprezentative : “when i get home you’re so dead”, “jersey” si “if you wanted a song written about you, all you had to do was ask” (“and i hope you like your pictures facing down” );

paramore- that’s what you get;

morcheeba – enjoy the ride;

elvis costello and billie jor armstrong – alison;

damien rice – rootless tree si woman like a man;

iron maiden – brave new world;

guns’n'roses – sweet child o’ mine si live and let die; asta desigur pe langa celelalte, clasicele, vesnicele;

iris – matase alba si corabia cu panze;

travka – indiferent;

better than ezra – heaven;

metallica – untill it sleeps;

soul asylum – runaway train;

serj tankian – sky is over;

si nu ultima, in nici un caz, emilie autumn – dincolo de genial-ele “what if” si “rapunzel”;

si asa mai departe prin playlisturile mele, care din mp4 player, care din winamp, care de pe last.fm.

si…cred ca asta e. astea imi vin in cap. imbunatatiri pe de o parte, pierderi pe de alta (n-am mai ascultat SOAD de mult prea mult timp, constat ca le-am uitat versurile si titlurile, dar niciodata spiritul). cum a dat Domnul si a luat Flo-ul.

despre carti, am uitat ca de obicei. a fost “afara nu e nici un anotimp” cu un salex iatma redescoperit unde nici nu te astepti (sile din “regina”? da, sile din “regina”. pustiul e actor, in fond.), “la medeleni” (inca neterminata), inceput de “insa eu…”, daruit cartea cu Iris, descoperire de blaga si de barbu, incercat niste murakami, dorinta neindeplinita de basme populare romanesti, “fetita care iubea prea mult chibriturile”, “noile suferinte ale tanarului W”…si altele, pe care le-am uitat, desi le stiu. doar ca nu le am in fata ochilor. imi voi aminti de ele tot timpul, do not worry.

2008 asta…a fost ciudat, suntem cu totii de acord. cu un fel de “tot raul spre bine”, sper, pentru noi toti. firele s-au despartit, n-am cum sa nu ma gandesc la asta acum, dar eu stiu ca firele nu s-au rupt de fapt. traim intr-o retea, totusi, de amintiri, si firele astea nu se rup niciodata. asa ca…

la sfarsit, in ultimul post de pe anul asta, cu HIM acustic pe fundal (care, apropo, suna dumnezeieste, si domnul Ville ramane frumos pana la sfarsitul eternitatii), spunem asa:

like Frankie said, i did it my way. i hope you had the time of your life. and let the new adventure begin.

~ de downtownjesus pe decembrie 31, 2008.