news.
sa scriu totusi. sa nu tac totusi.
ma simt rau. o simt, dar refuz cu incapatanare s-o spun, pentru ca nu mi-e atat de rau incat sa nu ies din casa sau sa ingrijorez pe altii. sper. ideea e ca apele mele is departe si energia din week-end-ul trecut nu mai e. eu tot dau vina pe noaptea aia groaznica pe care am petrecut marti spre miercuri si dereglarea psihica pe care a declansat-o teama de insomnii d-alea. da, am avut si eu o insomnie, mi s-a parut mie groaznica, nu vreau sa ma gandesc ca unii oameni au trait si mai traiesc inca cu aceasta minunata afectiune. sa stai captiv in pat si sa nu poti nici macar sa te uiti pe pereti de agitat ce esti…groaznic. si de atunci nu-mi mai gasesc echilibrul. zilele trec intr-o apriga dorinta de a obosi, si totusi nu fac nimic concret pentru asta, nu-mi place nici o carte, calculatorul ma scoate din minti si chef de activitati noi pe baza lui nu am, televizorul este total scos din carti si habar n-am ce sa fac. de invatat nu poate fi vorba, dar am ceai japonez pentru minte si memorie. daca nu functioneaza…pacat de el. si am, desigur, iar probleme cu mancarea, de doua zile traiesc cu ciorba de legume si prajituri si covrigi printre. pi ce, asta-i viata, vi se pare voua?
ma duc in felinare cam fara prea multa tragere de inima. sigur, as vrea sa vad ce mai fac ei. si sigur, stiu ca odata ajunsa acolo s-ar putea sa nu mai vreau sa plec. dar, parca…parca totusi ceva s-a schimbat, chiar si in iesirile astea fara obligatii. parca…n-avem altceva mai bun de facut si, in plus, suntem cu totii de acord, in fond, ca trecutul e mai frumos decat prezentul. chiar si tache a fost de acord, indirect.
cred ca nu-mi mai “gasesc locul”, asta e starea. simt ca era pe undeva pe aici, simt ca sunt aproape, dar nu-l mai gasesc exact exact. e ca si cum ai incerca sa stai pe un scaun intr-o multime de jumatati de scaune. nu gasesti unul intreg care sa ti se potriveasca. si o spun pentru a descrie starea psihica, nu pe cea afectiva. imi stiu locul si-mi cunosc scaunul, chiar daca e facut din mii de bucati de scaune diferite. stiu foarte bine ordinea bucatilor si modul de asamblare.
si asta inseamna “nevricoasa”. poate dupa ce vine tata imi trece.
mi-e rușine să mai zic ceva pe blogul tău, după lucrurile pe care nu am fost în stare să le fac. promit să nu mai promit nimic, și mai degreabă să fac. aș vrea să vorbim odată, să-ți povestesc lucruri frumoase și mai puțin frumoase. nu mai știu ce mai face flo a mea.