deci voi sa stiti ca io ma gandesc la multe lucruri cand nu-s aci, da’ mi-i sila sa le scriu.

am constatat, draga cititorule, ca metabolismul e fascinant. ca, de fapt, orice parte a anatomiei si chiar biologiei prin extensie e fascinanta daca ti se explica ce si cum, macar putinul care se stie. si e frumos ca intervine tot timpul ideea de “dar de unde stie el (hormonul), ea (proteina), ei (neuronii), ele (celulele) sa faca asta?” si la sfarsit nu ramane decat minunea naturii. domle, fascinant.

eminescu traieste in mine, dar nu prea pot sa-l exprim. ca si arghezi, stiti voi. ca si blaga pe ici pe colo. dar shakespeare…nu inca.

revenind, eu vineri am fost la balul majoratului. ca stiti sau nu ce-i aia, problema voastra. scurta analiza initiala a societatii: rochii multe. unele frumoase, altele nu. imagine desprinsa dintr-un film american => Romania devine din ce in ce mai mult o copie ratata a Americii => Romania e deja de doua ori mai ratata decat America, care ea insasi e ratata => we are so going down. but then again, they had fun. colectivul profesoral a incercat, desigur, sa salveze aparentele. ca ete ce frumosi is, si ce destepti is, si mai ales, pfft, ce mandri is de acest liceu si cum termina ei domle, cu succes, acesti 4 ani plin de succesuri si de almanahe si cum domle, vor fi niste profesionisti si pe viitor. dar, sa scoatem pisica din dulap, stim cu totii ce se ascunde sub rochie. mnu ganditi porn, va rog, sub rochie se ascunde viermi si mizerie urat mirositoare, scuzati-mi expresia non-academica. [side note: sunt un om aproape complet lipsit de maniere. urasc chiar si furculita pe care trebuie sa o combini cu cutitul, daramite sa ma duci la masa la ambasada Vietnamului si sa ma pui sa mananc peste cu o oarecare furculita mai mare decat aia dar mai subtire decat ailalta. brrr, piei Satana, da-mi o furculita si o farfurie de ceva, sau macar lasa-ma sa ma obosesc sa-mi maruntesc intai mancarea cu cutitu si pe urma sa ma bucur de ea in liniste. mnu m-am nascut in secolul asta, sunt o inadaptata. side note incheiata] despre prietenul lui theo nu dorim a vorbi, nici despre nevasta lu tache. nu avem dreptul, atata tot. dar erau si fete frumoase. but then again, who cares? daca am zis ca-s frumoase, is si destepte, la mine astea vin impreuna, dar inteligenta si frumusetea lor mi se par inutile si complet reci. frumoase ca niste tablouri. pare rau pentru voi, dragele mele. sunt incapabila de a va aprecia. dar avand in vedere sistemul meu de valori, faptul ca va consider “frumoase” e un maaaaareeee pas inainte. dar nu stiu de ce imi dau importanta. a, da, pentru ca m-am simtit in prima ora ca un reporter pe teren. generatia mea n-are rock-eri. de cand cu uniformele si mai ales cu purtatul lor intr-un mod extrem de corect, ma gasesc nevoita sa spun ca oficial generatia mea nu mai are rock-eri, intrucat eu nu recunosc decat rock-erii cu tricou sau cu atitudine. si, Doamne iarta-ma, imi pare rau, dar stam prost rau de tot la capitolul asta. abia de recunosc 2-3 in atitudine. cat despre tricouri, zilele trecute un AC/DC pierdut prin multimea de sacouri albastre, la un pusti de la B de la care nu ma asteptam absolut deloc. nici macar nu-s sigura ca e la B. gust amar.

unii oameni mai vin in buzau si cica sunt dezamagiti de ce gasesc aici. domle, gasesti ce-ai lasat.

alti oameni ar vrea sa plece de aici. eu, azi, vreau sa vina ea incoace, eu sa merg acolo doar din cand in cand, la ceai.

domnul tepelus, director adjunct sau ceva in genu, functiile, blazoanele si titlurile ma lasa rece, mi-a zis ca sunt sceptica in seara asta, ea fiind vineri. sunt sceptica mereu, draga domnule, scepticism e porecla mea. ei nu chiar, dar il tarasc dupa mine tot timpul.

cica am fost frumoasa. eu nu m-am simtit nici mai eu, nici mai putin eu decat de obicei. am fost doar…eu.

multumim pentru aprecierea alegzei, ne-a facut sa ne inrosim.

parca am prea mult timp, parca prea putin. astept sa revina Dina de pe plaiurile galatene.

pozele altora de la bal. in mine nu nasc nici o emotie. poate nici in ei. poate nici pozele cu mine n-or sa nasca vreo emotie in mine. mi-e dor de pozele noastre. alea cu emotii si simboluri. mi-e dor de voi.

gata, a trecut. am dormit prea mult azi, sunt treaza ca un calugar dupa o zi de post. [nu incercati sa va explicati comparatia, a venit s-a plecat.]

ma duc sa…fac ceva.

~ de downtownjesus pe noiembrie 29, 2008.