rau, rau, bine, rau, iar bine, iar rau. profil deal-vale, dominanta poporului meu. vorbesc ca un musulman.
as fi putut sa merg acolo si sa fiu frumoasa. pentru ca frumusetea vine din interior, as fi putut sa merg acolo si sa demonstrez ceva, lui sau ei sau doar mie. but then again…who cares? mnu, nu mai am nimic de demonstrat nimanui. nu mai conteaza nimic din ceea ce as fi putut sa fiu, raza de lumina care intra in cort dimineata sau cana mare de cafea neagra, fara zahar. ce sa mai caut eu acolo? sa te vad pe tine cu ea, intr-o imagine pe care creierul meu afectiv inca o refuza? sa il vad pe el cu ea, intr-o alta imagine pe care creierul meu afectiv inca o refuza? sa-l caut pe el cu privirea si sa nu-l mai gasesc, sa nu mai aud un singur acord de chitara in jur si sa nu mai fie nevoie sa mai aplaud pe nimeni pana imi amortesc palmele? sa zambesc? cui? sa vorbesc? cu cine? nu mai am nimic de spus. s-au inecat toate intr-un vartej de intamplari si de amintiri care m-a luat pe nepregatite. visul cu “is that Flo? man, she’s…beautiful” a murit de prea mult timp. ma intristeaza filmele cu prom-uri, in speta 10 things i hate about you, pe care l-am revazut adineauri. da, primul film revazut din proprie initiativa. i used to have dreams like that, you know? si el venea si eram ciudati si ne placea la nebunie sa fim asa, si avea pe sub camasa alba si perfect intins un tricou nebun si stateam langa el cand fuma si vorbeam despre subiecte pe care numai noi puteam sa le discutam, pentru ca nu multora le mai pasa…da’ stii ce? s-a dus dracu tot. undeva dupa balul bobocilor, care are totusi o bucata buna de amintiri placute, m-am gandit cu drag la balu majoratului si mi-am promis ca “atunci” o sa fie altfel. “atunci” s-a colorat in “acum” si nu mai dau doi bani pe ce vroiam atunci. cuiul batut in mana imi pune in fata faptul ca unele vise chiar se pierd definitiv. asta cu balu’ de exemplu. n-o sa se implineasca niciodata. pentru ca el o sa vina prea tarziu si balul va fi trecut de mult. si mai urat din partea mea e faptul ca lucrul asta ma intristeaza. n-ar trebui, mi-am colorat pe asfalt alte desene de creta. urmele celorlalte…presupun ca se vor sterge sub pasii tai. as vrea sa simti ca fiecare pas pe care-l vei face in noaptea balului aluia e un pas facut pe mormantul unui vis. balul majoratului e mormantul unui vis. enjoy it, kid. i guess you really had the time of your life.
asta vroiam sa spun. sa-mi exprim tristetea. a, si sa explic, cel putin aici, eventuala absenta de la viitoarele aniversari, la care nici macar n-am fost inca invitata. dar nu conteaza, eu imi fac grij cu anticipatie, ca daca ma invita. date fiind senzatiile de mai sus, nu prea mai vreau nimic. stiu ca va ceream intr-un post anterior sa ne mai mintim putin, dar nu prea cred ca suport foarte bine ideea. eu n-am uitat nici macar al doilea razboi mondial, crezi ca pot sa uit ultima iarna? asa ca…if you ask me and i won’t come, you know why. the past makes me sad. mad. smad 
stare de nepasare. as vrea totusi sa fac teste la bio, daca m-ati lasa. e singura placere pe care o am in legatura cu scoala.
am intalnit fata de clasa a 12-a care gandeste mult prea frumos. m-a facut sa ma simt proasta, inculta si simpla. si a dobandit o adanca admiratie din partea mea pentru senzatiile exprimate si emotiile transmise. pfft, am doar 15 ani, si uneori nici macar atat.
de asemenea, am un moment de oroare fata de uniforma. acel minunat domn in costum cunoscator de literatura romana habar nu are ce ma face sa simt. dar sunt ingaduitoare azi.
incep sa depind de visul asta mare si luminos care le inglobeaza pe celelalte. backstage-ul, tobele, autocarul de turneu, geamantele argintii si cutiile in care se pastreaza microfoanele devin vitale. ca si zgomotul multimii, luminile si umbra din culoarul care duce catre scena. oricat de urat ar fi din partea mea, mi se pare uneori ca viata imi datoreaza ceva. gata, am smuls ideea asta din mine. ideea e ca…vreau sa fiu acolo. cu prosopul alb intr-o mana si cu sticla de apa in cealalta. vroiam sa ma fac sunetist, mai tii minte? acum am chef sa iubesc un baterist. si tu mi-ai dat sentimentul ciudat ca pot iubi pe oricine, oricat de mult ar durea. daca am putut sa te iubesc pe tine, atunci am dreptul sa iubesc pe absolut oricine de pe mapamond. i feel strange.
mai bine merg sa dorm.
si daca esti acasa si bruno e la picioarele tale, n-am idee care e diferenta de fus orar, si daca asculti Metallica si mama ta ti-a facut mancarea ta preferata si n-ai mai vrea sa pleci de-acolo nici in ruptul capului…mie mi se pare ca te inteleg. take care of yourself. one day, you’ll be complete.
Lasă un Răspuns