terminai si ouran high school host club si-mi placu si asta. da, domle, imi placu mult si varsai o lacrima de incantare la final. mi-a tinut de urat in ultimele doua saptamani, m-a facut sa rad cu lacrimi si m-a facut sa zambesc la sfarsit. era pe principiul “friends will be friends ’till the end.”, deci ma-ntelegeti.

cica maine avem reuniune de gimnaziu. m-as duce. m-as duce ca sa-i mint putin, sa-i fac sa creada ca ma iubesc, ca-s mandra de mine si ca n-as face niciodata alte alegeri decat cele pe care le-am facut. sa-i vad ce mai fac si cum mai sunt si sa le dau sansa sa ma uimeasca. desi, daca stau sa ma gandesc mai bine, n-ar fi o minciuna atat de mare. nu ma iubesc si nici prea mandra de mine din cale-afara nu sunt, dar chiar n-as face niciodata alte alegeri. uite ca, nu stiu de ce, eu am ramas acolo, in clasa a 8-a. m-am tinut de promisiunea tacuta de a nu le da drumul si de a nu pierde vise de la o varsta atat de frageda. eu m-am dus sa fiu in clasa cu tache si cu avramescu, prejbeanu nu s-a nascut pentru medicina, desi ar fi suportat bine si chimia, dar de!, problema lui, alegerea lui, eu am stat aici, langa ei si i-am vazut crescand. ma vor acuza de ancorare in trecut, dar constiinta mea e total impacata. i didn’t let myself down. am stat aici in tot acest timp, fara ca macar sa-mi dau seama ca-mi tineam o promisiune. ma simt bine. asa ca am chef sa merg sa le povestesc ce mai fac avramescu, tache si prejbeanu, abtinandu-ma insa cu privire la ilinca, cipi, pav,  mihai, andrei punkeru, cip, balan, horhe, bart, eddie, karri, caine, alegza, jean, bianca, theo, wanna, adelina si ceilalti. trebuie sa aflu unde e sports (sau sport) pub si sa ma hotarasc ce tricou port. cu putin noroc, vom mai face niste descoperiri interesante asupra psihologiei indivizilor din societatea moderna. si cu putin noroc, vine si mircea si razvan manta si vom capata chiar si o bucata de discutii de-ale noastre.

acu chiar biologie. serios.

~ de downtownjesus pe noiembrie 22, 2008.