deci. deci ziua asta a fost buna. buna tare. bestiala.
a luat-o asa si-asa, cu romana si cu info, si pe urma fizica.
m-au aplaudat ma. si poate nu i-a schimbat pe ei chiar asa rau si chiar asa mult, dar a fost bine tare. m-am simtit apreciata acolo, pentru prima data dupa mult timp. si am trecut pe langa tine ca nesimtita fara sa te salut. pentru ca…pentru ca asa am vrut. pentru ca si tu faci asta de multe ori si pentru ca azi ma simteam…buna la ceva. nu stiu nici acum exact ce, dar ceva sigur e. si le-a placut, ziceam, eseul meu la fizica, probabil doar pentru ca limbajul era diferit de ce intalnisera pana acum la fizica relativista, dar le-a placut. si mi-a placut si mie sa-l scriu, si profei i-a placut si…m-a facut sa ma simt bine tare.
motiv pentru care la istorie am scris ce mi-am amintit, fara sa fi studiat aprofundat. trec bacul, nu-i problema, mie imi place istoria.
eseul la engleza pe de alta parte, a fost primit asa cum ma asteptam. prea lung, putin cam dezorganizat si era necesar sa prezint o experienta de viata proprie, ce sa stie ea ca eu nu posed asa ceva?, daaaar frumoasa, personala, nu m-a lasat inima sa-ti scad ceva. multumim.
am venit acasa singura si m-am simtit iarasi bine. era soare si cald, ascultam Iris si ma simteam eu, chiar si in uniforma. ieri, de exemplu, m-a apucat nevoia de a ma elibera din jurul uniformei si am venit acasa, m-am schimbat si pe urma am fost sa caut cartea. m-am simtit bine si ieri. pe urma…am dormit. am dormit dupa-amiaza, am reusit nu stiu cum, si am visat-o chiar si pe WW (mi-a fost dor de asta), dar nu-mi amintesc ce facea. era. si m-am trezit bine-dispusa, am mai trecut odata prin nervi si a fost iarasi tare frumos la pregatire, acum pot sa-ti spun, draga domnule, prin ce minunat mecanism inteligent tu clipesti chiar in acest moment, in care imi citesti mie debitatiunile filosofice. ei da, fascinant, mi-a placut si azi. vreau la facultate.
pe urma am ajuns in dreptul scolii 1 si era noaptea si oarecum frig si mi-am amintit iar de tine. si mi s-a facut dor, da’ dor d-ala vaporos, ne-dureros, si imi venea sa sar si sa ma invart si sa…zbor. macar putin. era bine tare, parca erai acolo, pe banca, si ma asteptai iar. eheheee…
acu, tema la mate. si poate la franca, daca nu, maine. vreau sa citesc. si sa invat biologie si sa fac grile. si probleme la chimie.
ma bucur pentru tine, gugliemo draga
)
sper sa ma aplaude si pe mine pe singura zi din an pe care o astept. in fiecare an
am avut un feeling ca azi o sa fie un post optimist…parca toamna nu are toate zilele la fel de mohorate, nu? :*
salutari ellei care se pare ca a mai citit pe aici
nu, nu toate zilele sunt mohorate, toamna chiar are frumusetea ei proprie si personala, si mai ales ne-mohorata 
citeste si o face asa cu mare drag fiindca esti un copil pe care nu ai cum sa nu-l iubesti si fiindca m-ai acaparat pur si simplu :”>
ei…ce reactie frumoasa. tare tare tare frumoasa. mai ales acum, cand parca nu mai gasesc cuvinte pentru mine…