iata la ce m-am gandit azi, de fapt acum 5 minute. mi-a luat 5 minute sa inchid telefonul, sa ma ridic din pat si sa vin aici sa scriu. n-o sa mai intalniti o pasa de sinceritate ca asta prea curand.
eu…ma declar oficial un monstru. am inchis telefonul si prima idee care mi-a venit in cap a fost ca trebuie sa renunt la tine. ca jocul asta te jigneste profund si n-are nici un rost sa jignesc pe cineva atat de frumos ca tine, chiar daca tu habar n-ai. asa ca m-am hotarat sa sterg pozele, piesele si concertele si chiar sa schimb desktop-ul. e o tampenie, e o idiotenie din partea mea sa continui cu asta, in timp ce undeva, dracu stie pe ce insula sau continent, cineva ca ea te asteapta pe tine, nu pe georg. pentru mine e doar un joc tampit, un mod abstract si ireal de a “supravietui” acestui an mizerabil, si mai tarziu poate, acestei vieti mizerabile. n-o sa supravietuiesc niciodata, e doar un vis, de fapt ma scufund din ce in ce mai adanc in joaca de a fi altfel. e doar un joc, totul e un joc. eu sunt un om simplu, tare simplu, si aici simplitatea nu e ceva bun, e monstruos. eu n-o sa ies niciodata din conditia mea de om simplu, instinctiv, care are nesimtirea crasa de a se juca de-a diferenta. side note: nu mi-e sila sa ies din casa, refuz, nu vreau, urasc ideea. tie iti trebuie cineva special, special in adevaratul sens al cuvantului, nu doar cineva care sa-ti arate romania si sa-ti faca mesaj. iti trebuie…cineva care sa simta ce simte ea pentru el, si stiu ca exista, e undeva acolo si te asteapta pe tine, si eu…eu nu sunt doar inutila, sunt si distrugatoare. eu cred cate putin din toate si nu cred in nimic cu adevarat. eu simt cate putin din toate, si totusi nu simt nimic. sunt un imens lac care are de irigat mult, mult prea multe parcele de pamant, care o sa sece din cauza atator canale de irigatii in care-si distribuie apele. mie mi-e frica sa cred in ceva cu totul, sunt un nemernic mincinos care isi pastreaza dreptul de a se razgandi, care tine intotdeauna in fundal niste prieteni care la nevoie sa-l inlocuiasca pe actualul “best friend”, care poate oricand sa plece. am intotdeauna un plan de rezerva, si ma laud ca n-am nici un plan. sunt egoista, si egoismul meu e scarbos, pentru ca intotdeauna pare ca-mi pasa de ceilalti, nu de mine. sunt minciuna, minciuna de la un capat la altul, si dau intotdeauna impresie ca sunt sinceritate. sunt un monstru, intelegi? bagati bine asta in cap si fugi acum, cat mai poti, si nu indrazni sa te lasi impresionat de masca perfecta pe care o port, pe care o port de mult timp, de atat de mult timp incat am ajuns sa-mi cred si eu minciunile. nu cred in Dumnezeu cu totul, nu cred in rock cu totul, nu cred in iubire cu totul, nici in muzica, nici in sentiment, nici in Judecata de Apoi, cu atat mai putin in miscarea legionara. cred doar ceea ce imi place si asta ma face sa nu cred in nimic. ma simt murdara acum, pentru ca ma simt sincera. nu-mi dau seama cum am putut sa creez masca asta aproape perfecta, am pacalit atatia oameni valorosi si frumosi care m-au primit printre ei, pe mine, ultimul jeg uman.
asta am gandit in ultimele 10 minute. si pentru ca eu nu cred in nimic, ascultand swallowed in the sea incep sa ma mint iar si sa ma cred ceva mai curata de atat. poate nici voi nu sunteti atat de prosti, si nici eu atat de rea. cert e ca azi, mai rau decat altadata, pentru ca a fost ceva extrem de spontan, ma dispretuiesc sincer. asa cum stiu eu sa dispretuiesc pe altii. si acum, mi-am amintit de hug-uri. de cadouri si de zambete. de chitari, piese, concerte si priviri. de ore lungi care nu trebuiau sa se termine niciodata de liniste in care poate uitam sa ma prefac in vreun fel…si “swallowed in the sea” e prea frumoasa ca sa ma mai cred un monstru. pentru ca tu ma iubesti, pentru ca ea ma iubeste, si ea si ea si el si…altii. nu sunt atat de rea, nu? a fost doar o criza, nu? as putea fi asa, ce-i drept, are destul de multa logica, dar…mai stii biserica aia de la Rohia si drumul catre Sighet si inchisoarea? sau zilele de nastere si berile si…
mami imi zice sa merg.
n-am cum sa fiu atat de rea.
dar tot renunt la tine.
Lasă un Răspuns