bara mea contine asa:
- “watch movies online”
- boris vian poems
- loveless fanfiction
- pitzipoanca.org
- how to look gothic without your mom screaming at you
- youtube-when you say nothing at all-10 things i hate about you
- pe frontul de est nimic nou
- (679 unread) yahoo! mail
- theo’s blog
- profilul de hai faiv al lui sebi.
ca sa se vada cat sunt de complexa, complicata si…intortocheata.
de la faptul ca a noastra clasa nu e unita am ajuns sa ma gandesc la lumea mea de anul trecut, de care mi s-a facut dor, dupa care am dat de blogu lu theo dupa care mi s-a facut dor de andrei punkeru si m-am deprimat de tot. nu-mi explic ce aveau oamenii astia doi, nici relatia lor, de ma faceau sa ma simt asa. pot sa spun ca-i iubeam, asa ca tampa, cum iubesc eu oamenii din departare. ca mie intotdeauna mi s-au parut, ei doi impreuna, unii dintre cei mai frumosi de pe pamant, tot timpul. cat poate nimeni nu mai vedea frumusetea din ei, eu abia reuseam sa-mi stapanesc zambetul tamp cu care ma trezeam cand ii vedeam. theo mi-a facut zilele mai bune la scoala, cu blugii ei purtati pe sub uniforma si vesnica ei atitudine de om liber, impotriva a tot. theo imi mai face inca zilele bune. si i-a crescut parul. si spune ca nu-i mai pasa. si asta ma doare, prin nu stiu ce mijloc de translatie. i guess some things do change, after all…
trec cat de des pot prin fata felinarelor. cand ma intorc de la xela, cand merg la pregatire, cand ies cu mama la cumparaturi. ciudat, nu mai iese nimic de-acolo. parca au disparut toti. parca toti punkerii au plecat dupa andrei, toti pustii sunt la scoala si toti rock-erii batrani si-au deschis firme si au devenit ingineri. parca…e frig. e frig rau, tot timpul. si frigul ma face sa vreau sa fii aici, tot timpul. si vreau viata in felinare. si a venit toamna, rau de tot, e chiar aproape iarna si iarna…vine noiembrie, vin zile de nastere care nu vor mai fi la fel si sfarsitul se tot sfarseste si nu pricep de ce nu se termina odata, de tot, de ce se mai gasesc, din cand in cand, bucati care-au ramas agatate prin nu stiu ce minune care se trezesc sa cada acum si…but your presence still lingers here…adica nu, nu tu, tu n-ai nici o treaba, pe tine, draga domnule olimpic la chimie, fost tovaras prieten amic rocker comunist iubire, nu te-am mai vazut de mult si n-am nici cel mai mic chef sa te vad, daca ma-ntelegi, esti atat de inutil incat…bla, hai pa. doar ca e o prezenta colectiva, de fapt a fost, si acum nu mai e, dar tot se mai gaseste ceva care sa mai doara. zdrente, resturi, plastic…
not feeling good, as you can see.
eu nu scriu nimic. dar mi se invart in cap bucati de conversatii imaginate si mi-e teama ca daca nu le scriu…nu stiu ce se intampla, mie mi-e teama asa, din principiu.
ne vedem maine. am avut si azi momente de fericire, ca in fiecare zi. cu motorhead in casti, putin lifehouse, si niste tokio hotel live. nu mai discutam, ca va injur.
nu merg la bal. n-am bani, n-am timp, n-am motive. n-am chef de schimbari radicale, nu mai am pe nimeni care trebuie impresionat cu orice pret. in filmele americane ea nu ramane niciodata necizelata ca la inceput, intotdeauna trebuie sa se schimbe. si sa fie frumoasa la bal. iar ma simt razboinica, azi vreau bocanci de pe bestial. desi, destul de ciudat, ideea de purtat rochie nu ma mai ingrozeste. i know i can, i just don’t want to. si nici bani nu-s. nu cand avem cadouri, tricouri cu soad si cu the exploited si carti de la anticariat de cumparat. vai, ce trist, va trebui sa ma iubiti imbracata in vechii mei blugi. pare rau.
sunt foarte vida acum, tot ce am spus aici, s-ar putea sa nu fi fost eu, ci umbra mea dezlipita de pe perete.
Lasă un Răspuns