miros a fum de tigara. mult. si e perfect, imi place sa adorm asa, in mirosul ala. imi sunt dragi Felinarele, mult, mult mai mult decat e necesar ca sa fiu capabila sa le descriu. sa descriu oamenii, atmosfera, senzatiile…in Felinare se sta si se tace. sau se vorbeste. se iubeste, mai presus de orice. se si tipa, se si raneste, se si minte, dar parca mai presus de toate se zambeste. ma bucur ca esti fericit, draga enigma psihologica. sper sa te tina mult, imagine a copilariei mele adolescentine.

si d-asta poate mergem si luni acolo, cand nu e nimeni. e inceputul acolo…si continuarea, si poate pentru unii din noi/ei e chiar sfarsitul.

ne inchinam azi la usa Felinarelor. si multumim domnului patron pentru tot.

maine invat. serios ca invat. promit.

~ de downtownjesus pe septembrie 27, 2008.