groaznica noapte. groaznica groaznica groaznica.

m-am gandit la tine. de fapt nu, nu m-am gandit la tine. de ieri de la 8 jumate nu m-am mai gandit la nimeni si la nimic, mi s-au plimbat imagini prin cap, trecute, viitoare, dorite, statute, noi, prafuite, realiste…multe, multe rau, atat de multe incat creierul meu s-a stricat si n-a stiut ce sa mai aleaga din ele pentru vis. si uite asa a iesit un amestec de vis facut din mai multe bucati fara legatura cu nimic, bucati de vis care cuprindeau kari (da, da, kari ala ), o emisiune la tv gen megastar desfasurata pe un vapor inghetat, ceva desfasurat la mine la tara cu niste hoti sau criminali in serie si mama facand curatenie in casa si dezlipind de pe pereti un fel de carton care io nu credeam ca e acolo si ascultand o muzica ciudata care nu mai stiu ce era si…nu-mi mai amintesc. pana mea, ajunge. m-am pus in patul facut impecabil de catre mine la 10 din ordinele lu mami, am stins becul la 12, am adormit la 2 sau 3. si m-am trezit la 8 fara 20, de teama sa nu mai stai in capul meu inca o seama de ore, pana la 11 sau 12 eventual. de la 10 la 12 am citit cate putine pagini din orice carte pe care am pus mana. mi-am adus pe noptiera un teanc de 5, le-am rasfoit pe toate si pareau al dracului de straine si de goale. da, aveam nevoie de o manga, stiu. paream sa stiu “loveless” prea bine si paream sa cad intr-o depresiune mai mare decat aia in care cazusem deja, asa ca manga “loveless” a scapat doar rasfoita. m-am ridicat si m-am uitat in biblioteca si da, aceleasi carti imi pareau la fel de straine, de parca eram in biblioteca altcuiva. the hell with that, they used to be my friends. am ajuns chiar si la anuarul primit intr-a 11-a si ras-asteptat si la revistele “Viziuni”. he he, crezi ca a fost sanatos din partea mea sa ajung la ele? nici gand. am trecut si prin “Descopera Romania”, care parea si ea goala si trista, reclama perfecta la o tara prea frumoasa ca sa fie adevarata. asa, ca…Japonia. si dupa ce m-am zvarcolit …dispari.

si dupa ce m-am zvarcolit o noapte in pat, l-am auzit pe mircea badea in bucatarie si in pseudo-somnul meu de-acu o ora foarte tare ma bucurai, ca crezui ca se intoarse. da’ acu cine stie, o fi prin creta, ca io nu l-am mai vazut de mult. era doar redifuzare. asa cum redifuzeaza astia megastar, ca sa-mi aduc io aminte de Claudiu si de prietena lui blonda. ha. sick and tired, good luck with everything.

si m-am trezit cu…”through the monsoon” in cap din nevoie de…ceva.

si acum o sa mananc prostii toata ziua si sper s-o conving pe mami sa nu ma duca la sandu, prea l-am recunoscut pe fi-su aseara.

si…sa stii ca doare. tu, copil care a rupt desene ieri. doare ca dracu si nu stiu de ce doare. e nedrept ma. pentru tine ca esti aici si pentru el ca…esti aici. ti-as zice sa te calmezi si sa judeci cu raceala, dar hei, uita-te la mine, ce drept mai am eu acum sa vorbesc despre sange rece, cand aseara am adormit gandindu-ma la discutii schimbatoare de perspectiva in parcul marghiloman. de unde stii ca nu-l iubeste? si daca nu-l iubeste, il face asta un ticalos nenorocit, idiot, criminal care merita sa arda de viu sau sa fie torturat ca pe vremea inchizitiei? merita sa fie urat pentru asta, si culmea, de tine, drag copil? pai nu merita. ca si el…e tot victima aceleasi chestii, sa-i zicem soarta, lege sau…stare de lucruri. mie mi-ar placea sa fii impacata si daca e sa-l uiti, sa-l uiti frumos, sa se inchida ranile si sa mergi mai departe zambind. da’ tu nu vezi ca doare? pi e frumos asa? pi nu e. iti faci singura rani, rani mai dureroase si mai trainice decat absenta lui. asa ca…n-a solutie, dar stiu ca doare, aici si acolo, si eu nu vreau sa doara. mi-e frica de durere si n-o vreau in jurul meu. si nu vreau sa mai aud de…stim noi ce. nu mai spunem. ca ne e rusine, da? :-w asa.

asta a fost asa intre noi, ca poate cand vorbim live mi-e rusine sa deschid subiectul.

~ de downtownjesus pe august 26, 2008.