saptamana asta…o sa treaca lin, curat, asa cum trece mereu timpul langa tati…langa tati timpul nici nu se dilata, nici nu opreste, doar se plimba. isi ia o pauza si nu mai fuge, se plimba agale pe alei si strazi linistite si curate si i se pare si lui lumea mai rabdatoare. timpul are rabdare cu noi doi.
erau multe lucruri pe care vroiam sa le scriu pe aici, era despre pipera si campurile patriei si despre aeroportu otopeni si despre toata lumea aia din aeroport, inclusiv nenea ala perfect despre care mami a zis ca e nebun, dar eu i-am aratat imediat un chinez cu adevarat nebun si a fost de acord cu mine, despre intalnirea ciudata cu tati si despre cum i-au trebuit cateva ore sa ma simt bine langa el iar si…si despre cum am hotarat in masina, la intoarcere, privind o bucata de campie fierbinte si dandu-mi vag seama ca era liniste in masina si parca nu visam, era un vis ciudat de obositor, in care…in care tu apareai ca o fantoma trista…si privind cu ochii pe jumatate inchisi bucata aia de campie, m-am hotarat sa nu te mai vad, pe cat posibil. si m-am hotarat ca inchid toate usile si fac socotelile. am de gand sa stau o luna de zile cu el, pentru ca mi-a lipsit, si doar ea a stiut cu adevarat cum a fost, dintre voi toti…si…si o sa ma omor, intelegi? o sa ma omor cu buna stiinta, ascultand piesele multe din mp4 player si citind visele din el.
program: draga ww, stiu ca azi n-ai timp, mi-ai zis de ieri ca ai alte planuri, dar oricum azi venea fina in vizita, sa se bucure si ea de aerul de spania, si deci nu puteam. dar sper ca maine ne intalnim si vorbim. si promit ca de data asta sunt sincera cu privire la mare, si o sa-mi exprim nehotararea cu toata hotararea de care sunt capabila si n-o sa mai fac ca la venitul cu tine la inscriere, da? asa. daca n-am mai vorbit atat de mult in ultimul timp e pentru ca fie am folosit calculatorul pentru alte lucruri, fie chiar n-am avut chef. joi umbla vorba prin targ ca ne ducem undeva pe la monteoru sau asa, cu nasa si cu nu mai stiu cine, ideea e ca e munte si aer rece si abia astept sa plec cu alti oameni…vreau la munte. vreau maramures, de langa bucovina. vreau sa plang. ne vedem zilele astea, promit. si promit ca vor veni zile mai bune pentru noi. te iubesc, da? asa.
xela scrie in continuare si e al dracu de placut sa facem asta. e mai placut decat cititul de carti, in care nu gasesti mereu ceea ce-ti doresti sa se intample, intrucat nu e cartea ta. e frumos sa imaginezi. si sa scrii, dar asta nu stiu, ca io n-o fac. o declar pe xela, inclusiv pe georg, stalp al supravietuirii mele.
acu ma duc sa vad ce mai face dina, alt stalp al supravietuirii mele. putini, dar buni.
multumesc oficial ilincai pentru incurajari.
salutari lui sebi care in tot timpul asta cat a fost la bucuresti a vorbit cu mine, in ciuda toanelor mele de drogat aflat al dezintoxicare si care mi-a citit posturile. hag >:D<
si atata. nu stiu ce am vrut sa va zic. a. in cadrul unei bucati de stiri de la un program national, o femeie batrana de vreo 60 si ceva de ani, evacuata din casa din cauza inundatiilor si momentan odihnindu-se intr-un pat de campanie pus intr-o sala de sport a liceului “Mihail Sadoveanu” a declarat printre lacrimi urmatoarele : “greu mama greu, dar sa ne rugam sa nu vina si altele mai grele”. un om care nu mai are nimic si care tot dreptul sa spuna “am pierdut tot, mai rau de atat nu se poate, de ce m-a pedepsit Dumnezeu in halul asta?” a spus ca se roaga sa nu vina altele si mai grele. generatie tanara, sa ne urcam pe un vapor si sa ne scufundam cu el in marea neagra, ca suntem degeaba.
noroc si sanatate, in ordine aleatorie sau a numerelor de pe tricou. noroc poarta dolce&gabbana cu doi b care-s niste neni.
Lasă un Răspuns