“dor” nu are corespondent in alta limba.

i just…i just feel that…you’ll always be here, no matter what.

pentru ca…ei s-au schimbat, tu te-ai schimbat, noi ne-am schimbat. stelele s-au miscat si nu mai ocupa aceleasi locuri pe cer, muntii s-au mai erodat si usile s-au mai inchis sau deschis, cainii au murit si cladirile s-au mai innegrit si asfaltul a capatat noi gauri si liceul nostru a fost renovat si au facut un nou toledo si au mai aparut noi jocuri si noi manga si noi anime-uri si coman se schimba si el, nu mai vrea la rapid si asta il doare si tati a plecat si se mai si intoarce si au facut santuri pe malul lacului din tineretului si in marghiloman e soare si sunt copii acum si in felinare mai e doar o banca…dar uita-te la tine prin mine si minuneaza-te, ca ai ramas aproape la fel. esti la fel de prezent, si da, stiu, imi pare rau pentru astea doua saptamani de neputinta, dar…citeam colectia asta de one-shot-uri, manga, si toate cinci povestioarele erau frumoase si aveau ceva din mine si din visele mele si…nu mai suport noaptea, imi aminteste de tine rau de tot, noaptea esti tu, ca a fost baia mare sau poiana pinului sau doar revelion. imi aminteste de tine si parfumul ei ma imbolnaveste, si nu pot sa mai stau la geam cu orele pentru ca ma chinui si… si sunt sigura ca o sa ramai aici cu mine, tot timpul, indiferent de andrei si de anii aia lungi care o sa treaca peste noi, ca asa e viata si astea sunt vremurile, cum zice amicul nostru moromete, pe care il stimam. a, moromete era azi pe cuza-voda. avea camasa alba simpla si pantaloni negri de stofa si-si cumparase funie. mama i-a plans de mila. eu i-am zambit si m-am inchinat tacit in fata lui. pentru ca eu, tineti minte, imi iubesc taranii. sunt a lor si sa stiti, ca de fapt, as vrea sa ma intorc la ei.

am uitat…a, e 1…si ma gandesc cum esti, unde esti si ce faci, si imi amintesc de drum. si ma doare ma. iar si iar si iar si iar si pe mine n-o sa ma vindece nimeni de tine.

vroiam doar sa-ti spun ca esti tatuaj permanent.

du-te acolo. du-te acolo cu grupul ala tulbure de oameni din viata ta cu care in mintea mea nu te-ai potrivit niciodata, care nu au ce sa caute langa tine. dar inteleg, cand nu mai e nimeni langa tine, te multumesti cu orice, oricat de putin ar fi. du-te la cluj si bucura-te de ardeal, cu tot cu maghiari. si…vino inapoi zambind. eu…eu o sa petrec o luna intreaga chinuindu-ma sa zambesc si sa dau vaga impresie ca nu m-am schimbat. nu vreau sa-l sperii pe tata. e ciudat, dar cat tata a avut probleme, am trait teama si furie pe care uitasem sa le simt la tine. mi-am adus pur si simplu aminte ca mai am si familie.

as vorbi cu tine…mult. te-as duce sus in felinare, ca e ca la noi acasa si poti sa faci si sa spui ce vrei. acolo jos, oamenii sunt rai, asa cum erai tu, si te judeca si te pun la colt. si tu faci asta si eu faci asta si poate de aici vine totul. sau de acolo, sau de dincolo. mi-e frica, sincer. de parca daca ai pleca din oras ar fi posibil sa nu te mai intorci. oricum, septembrie pare departe si as vrea sa dorm si sa ma trezesc la sfarsit.

doresc a descarca integrala green day. si o voi face.

dar vine tati. si asta imi pune pe umeri o povara trista, pe care mi-e teama ca n-o pot manevra. mi-e teama ca m-am obisnuit fara el, mi-e teama ca se sperie de mine, mi-e teama ca nu mai pot trai langa el, ca o sa ma simt sufocata si eventual dez-radacinata. mi-e teama ca n-o sa mai pot iesi cu voi, ca va necesita toata atentia mea, ca un copil bolnav sau ca mos craciun. tata devine mos craciun si asta ma sperie. si tu esti departe mereu, si as vrea sa merg la mare daca ar fi simplu, dar nu e, si sincer uneori mi-e mult mai usor sa ma impac cu pierderile decat sa lupt ca sa nu existe. mi-e mult mai usor sa-mi spun “let it go” decat “go get it”. si asta sunt si…mi-e frica, intelegi? si daca ai fi aici…si daca ai fi tu, sa-mi spui…

stii…oriunde as fi si oricat timp va fi trecut, cauta-ma. locul tau are biletel alb pe care scrie “rezervat”.

imi pare rau. si-mi cer scuze. lui ww, pentru ca ea ma stie pe dinafara si a mai auzit asta si o doare de fiecare data. si voua, cei de aici, pentru ca…d-aia. ca sa fie. imi cer scuze pentru toate relele si ne-relele pe care am vrut vreodata sa le savarsesc si pentru bunastarile la care am atentat vreodata cu buna sau cu rea-credinta.

pa, pustiule. ne vedem…cand o da Dumnezeu.

~ de downtownjesus pe iulie 19, 2008.