minte buna, creier rau.

hai sa va zice ce-am mai facut, ca sa nu muriti voi prosti si io trista.

joi am fost afara, nu stiu daca stiti asta. ba da, asta stiti. da, ca v-am zis. de joi n-am mai iesit afara.

vineri…am uitat. am stat. aaa am fost sa cronometram datatori de sport la bac. si ne-a plouat si am mancat piersici si io m-am intristat, ca asa ma intristez eu de la un timp incoace. dar a trecut si pe urma mama mi-a luat opinci pentru nunta pe care nu le-am purtat. si sa nu ma intrebi ce au de nu-mi plac, urasc de moarte opincile si nu vreau sa discut despre ele. si nu vreau sa va dau voua motive obiective si logice. n-am asa ceva, sunt impotriva spiritului meu si nu mai vreau sa mai aud. de-abia am uitat de uniforme. Doamne, chiar o sa le port. of.

sambata ai intrat tu pe mess si mi-ai spus sa mergem afara. ti-am spus ca nu pot si ai spus ok. n-ai mai intrat pe mess de-atunci si mi-e dor de tine de mor. si d-asta intr-una din zilele astea, eventual vineri ca maine am treaba, o sa mergem la o bere numa’ noi, ca sa imi treaca dorul de tine. aud ca ai iesit totusi cu lumea si ma bucur, WW nu binevoieste a-mi spune ce s-a discutat la aceasta intalnire, dar eu o iert ca probabil nu e nimic important si ea are treaba cu bacu acuma.

sambata am fost la Ramnicu Sarat, mare oras mare si frumos de plangi, cu gara frumoasa. alte lucruri frumoase in Ramnicu Sarat sunt primaria, parcurile si cimitirul. si inchisoarea lu’ corneliu zelea codreanu pe care n-am vazut-o, dar stiu eu ca e frumoasa, desi trista, ca asa trebuie sa fie inchisorile. mergem si acolo. ba, cine merge cu mine?

la Ramnicu Sarat am fost la nunta varului mamei mele, lume nascuta si crescuta in Ramnic. am vazut doi rock-eri la biserica, de la nunta care intra dupa a noastra. am fost la nunta in tenisi. ha. nunta a fost prilej de luat contact cu poporu nostru tulbure. amestec ciudat de nou si vechi, dansuri traditionale dansate in rochii de seara, dar care pareau totusi legate si parfumate cu ceva vechi si frumos, numit traditie. mie mi-a placut sa-i vad dansand, parca parca mai avem un sprijin in globalizarea asta. erau doi, un el si o ea, rude sarace si de departe, mi-am dat eu seama, la care m-am uitat toata seara. erau saraci, dar dansau al dracului de corect. ca aia de-i vedeti voi la televizor. tinuta si gesturile erau extrem de corecte, si zambeau tot timpul cand dansau. erau frumosi, ar trebui sa invatam si noi. doua piese frumoase, restul amestec ciudat si trist. nu socotim muzica asa zisa populara, aia e, ca-i nunta de romani. mi-am mai vazut niste rude, am mai mancat un aperitiv, m-am mai jucat in solnita cu 12 scobitori. mi-a iesit o padure a spanzuratilor. ma rog. am fost eu si ma bucur sincer. acum mi-e sila sa va dau detalii.

duminica am stat la nasa, tot in ramnic, la casa cu gradina si cu vita de vie. am mai mancat si-am mai vorbit si am fost la cimitir, care e ca un parc. cu muuulte bancute si cu multa verdeata, multa multa multa, eroilor de la noi e mic copil. cu balarii si copaci crescuti asa fara rost printre si pe morminte, lucru care-i dadea cimitirului un aer foarte romantic. eu am ramas la ideea de a fi inmormantata sub un copac, nu ma intereseaza ce copac, copac sa fie, sa-mi tina companie. frumos cimitir.

copilu care m-a intrebat “ce este rock-ul?” prima data m-a intrebat de data asta “ce este Dumnezeu?”. are multe lucruri in cap copila aia, prea multe pentru un oras si mai provincial decat Buzaul. dar ma multumesc cu declaratia sincera de “am renuntat la manele”. pentru geanina si copiii destepti pe care ai vrea sa-i iei acasa si pe care ti-e teama ca n-o sa-i faci, gen silvia.

duminica m-am intors acasa cu mirobolantul maxi-taxi, in care am zis ca mor de caldura, dar mai ales de ciuda, ca mami meu n-a vrut sa luam trenul. dar am supravietuit.

am cunoscut o femeie fericita, care era asistent maternal bun ca-si iubea copiii statului si care tocmai isi botezase primul nepot.

pe urma…m-am gandit numai la tine. si la ei, dar mai mult la tine, ca in capul meu tu erai ala care m-ar fi scapat de manelisti si de singuratate. ma uitam la oamenii aia din localul ala si ma bufnea rasul cand ma gandeam la cum ai reactiona tu daca ai fi acolo. si mi-am amintit cat de importanti sunteti voi, rock-eri din toata lumea, si cum n-as putea trai fara voi. numa’ asa, sa va privesc si sa stiu ca sunteti acolo.

si nu te-am mai vazut pe mess de sambata, dar aud ca esti bine, ca stai pe invisible si ca mai iesi pe afara.

m-am obisnuit si nu prea, inca ma mai simt dezradacinata. dar cred ca ma multumesc cu fericirea asta faramitata. mai mult de atat nu am.

tot imi vine sa-i spun lu WW c-o iubesc, de parca ar pleca in america. ca doar stie asta. stupid flo.

te-am mai si visat, acum doua zile. si ma enervezi, ca era un vis cald si p-astea mereu le tin minte. eram la mine la tara si tu dormeai intr-un pat si m-am asezat in pat langa tine. si mirosea a tara, a aer parfumat si racoros de dupa-amiaza la umbra, si eu dormeam langa tine si eram fericita.

a, vroiam sa va zic de fetele de la Indigo (sau doi g, nu mai stiu) care au ajuns la nu stiu ce faza superioara la “america’s got talent”. cica e pe iutub, sa va uitati sau nu. ele au fost najpa, tipu din baywatch, david hasselhoff sau asa ) a zis ca sa se duca inapoi in romania de unde au venit si sharon osbourne a zis moama hai ca io va trec mai departe si mai erau inca doi. si ele au trecut mai departe, ca vorba aia, america’s got talent da, draguta, talentu era la noi in romania, la fetele de la indiggo (sau cu un singur g). sharon fata, esti praf. acuma io nu stiu cum sa ma exprim despre ozzy, ca noi il iubim si-asa, mai mult din principiu, da’ la batranete s-a cam tampit si si la tinerete nu cred ca era prea sanatos, de s-a insurat cu ea. sau poate nu era asa. si poate ca nici copiii lor nu exista. sincer acum, io nu prea ma mandresc cu ozzy si cu familia lui. nu prea ma pasioneaza ideea de ozzy deloc. prefer oricand iron maiden, de exemplu, chiar din ratiuni obiective, cum ar fi ca-s sanatosi la cap versuri sanatoase si oameni curati in limita rock’n'roll-ului. s-ajungi la batranete ca ozzy…sincer, n-as vrea.

si ma mai uitam io azi la sweet child o’ mine clipu si io cand ma uit la ceva de guns’n'roses ma emotionez mereu, ca la pantera. ba, voi va dati seama? sa fii axl rose, batran, eventual bolnav, sper sincer ca nu, si sa te uiti la televizor ca omu din vila ta de rockstar de pe canapeaua ta de rockstar la clipu asta si sa te apuci sa te intrebi “what the hell happened with us?”. pot sa spun ca acum inteleg, este foarte najpa sa ajungi sa te intrebi “ce dracu s-a intamplat cu noi?”. sa vrei sa recuperezi o parte micuta din ce ai avut si sa nu mai ai de unde. ca uite, lumea canta acuma in velvet revolver, mai bine sau mai rau nu discutam, mie-mi plac, si tu ai ramas axl rose de unul singur. bine, singuratatea n-ar fi neaparat o problema, da’ asa, ideea de trecut. trebuie sa-ti para rau, nene axl, ca ti-au fost prieteni si ati trecut prin multe impreuna. bre, sa nu mori fara sa le ceri iertare, da? asa. ca stim noi ca rock-ul e mai mult de atat. noi doi si philip anselmo stim. si altii. si cliff cred ca stie. prea multe formatii despartite si prea multi oameni morti. ata ete, merem inainte.

si cam atat. mai erau, dar nu mai vreau.

daca xela ma mai citeste…imi pare rau. pentru tot ce am facut sau gandit sau zis, pentru toate lucrurile care m-au dus in stare sa nu-ti mai pot vorbi. eu imi cer scuze global si sper ca intr-o zi sa intelegi ca ma doare, chiar daca nu pare. ma doare, pentru ca ai fost o entitate, nu o rezerva. mi-e groaza de rotile de rezerva. ok? eu te iubesc si eu te vreau inapoi si tu poate o sa ma intrebi unde ai plecat. poate n-ai plecat nicaieri, problema e ca eu acum simt ca n-am dreptul sa-ti vorbesc.

noapte buna voua, dragilor.

maine am copil de 4-5 dracu stie cati ani la mine, deci nu stiu daca am timp.

~ de downtownjesus pe iunie 25, 2008.