o ceasca de post.

ca n-am ce face. de fapt, ca sunt ceruta de cititori. bla bla bla BLA bla. nu stiu ce am vrut sa zic, dar hey, eu nu stiu niciodata.

iar sunt obosita. as vrea sa dorm si sa nu ma mai duc sa iau chestii de incaltat najpa pentru nunta aia nenorocita, pe care o urasc de moarte. dar poate dau de un grup de oameni batrani care fac politica. sau macar de un caine. un batran si un caine, cer chiar atat de mult? imi iau rucsacul cu maiden si il umplu de lucruri ajutatoare. o sa supravietuiesc. macar n-o sa ma pot certa cu mama si o sa-mi stapanesc nevoia de a ma urca in capul tau si de a te bate.

foarte urat ma din partea ta. pai bine domle, da’ ce-ar fi sa te opresti sa-mi mai arunci in fata iubirea asta a ta pentru ea? multumesc, stiu ca e acolo, ma bantuie destul de crunt si fara sa-mi spui tu. grr da’ iti promit ca data viitoare cand mai zici te iau la ture. frate, am o limita. serios vorbesc. tii neaparat sa stiu, sa-mi intre bine in cap, sa nu mai cer nimic de la tine? ti-am cerut vreodata ceva? pai nu. ca daca ceream mana mea era in pantalonii tai si limba mea pe gatul tau, cum mi-au spus ei aseara, foarte amabil de altfel. au dreptate, voi chiar credeti ca nu stiu? ba da, stiu, dar nu pot sa fac asta. pana mea, prefer sa-l astept pe andrei pana la moarte, decat sa ma calc pe mine in picioare mai rau decat m-am calcat deja. ei bine, da, eu am ales cadoul ala si tot eu am strans banii si tot eu am vanat postasul ca pe ultimul tigru tasmanian, si tot eu mi-am amintit de “Dr.Stein”. si tot eu stiu cand mi-ai spus a doua oara “flo, cainele asta are 20.000 de boli pe care le stii si inca alte 20.000 pe care nu le stii”, si nu, nu era la Baia Mare, desi ma bucur ca ti-ai amintit. ei bine, ma enervezi. sa-ti iei Baia Mare in spate si sa o duci pe ea acolo, ca sa fii cu adevarat fericit. just…stop saying that, ok? i know you feel it, but…just stop. pentru ca doare mult mult mult de tot, si doare ca de obicei ca ei spun adevarul si doare ca m-am intristat ieri din cauza ta si nu vroiam pentru ca a fost frumos. pentru ca iti statea paru bine ca de obicei si ai mers cu bicicleta lu marian cel cu bicicleta. cum sa fac ma asta?! adica le inteleg bunele intentii (cred ) da’ n-am dovedit deja cu relatia extraconjugala a lu radu a lu horhe, si anume cu michi, ca nici asta nu te face fericit? pi ba da, am discutat si am ajuns la concluzia ca nu merge. of. hai gata. lasa asa.

ieeeri am petrecut vreo 3 ore alaturi de 6 rock-eri, toti ciudati in partea lui. scurta caracterizare:

• tu: esti tu, ceva mai rau ieri;
• cipi: este el, la fel de cipi si ieri;
• orbu: este el, si el la fel de orbu ieri, io am fost mai fericita ieri fata de alte dati si alte discutii cu el;
• marian: marian cel cu bicicleta si cu ochi frumosi, pe care l-am mai vazut pe bicicleta, stiu eu;
• marca: este marca fara “k” si este cu totul altfel decat mi-l aduceam aminte, adica are par frumos si tricou prea normal, in sensul de gri cu alb fara vreo urma de rock; cipi spune ca s-a ingrasat, asa imi aduc si eu aminte;
• alexandra: se intituleaza prietena lui marca si este cea care atenteaza la posesia lui cipi asupra lui marca; se remarca prin parul si ochii frumosi; ramane in capul meu ca fata imbracata in negru care a cules un fluture cu aripi negre dintre picioarele noastre unde era in pericol de a fi strivit si l-a eliberat intr-un boschet de la cativa metri de noi;
• alex: am ramas cu impresia ca-l cheama alex, ar putea foarte bine sa-l cheme sorin, nu-mi explic de ce; in capul meu e genul de om pe care l-ar chema “sorin”, nu alex;
• l-am zarit de departe pe gomez, de care imi era dor.
• +andrei punkeru care avea pistol cu bile, sasha care era cu mara, pe urma sasha care era cu cosmin si cu razvan, cred, niciodata nu i-am stiut pe aia doi de la 12 C;
• am vazut-o si pe xela, care mi-a readus creierul la viata, dupa doua ore de discutii despre WoW si care s-a speriat cand m-a vazut.

oh well, i was proud. it felt good doing that, in speta pentru a analiza “regnul masculin”, ca tot ei ne catalogheaza in acest fel. ah, prostuti copiii astia. sigur, las o marja de eroare, poate mai au si discutii cat de cat inteligente cand ies in gasca, dar ieri nu a fost cazu’. 60% WoW, 20% muzica (discutii d-alea ratate, de ponegrire atat a muzicantilor, cat si a ascultatorilor, fara pic de argument logic), 5% discutii despre “femei”, rezumate la “femeia e satana, m-am insurat cu lucifer”, 10% glume cu tenta sexuala din ciclul “pula pula bla pula bla bla bla pula” asa, de la videoclipuri si experiente proprii pana la simple expresii intrate in uzul cotidian si 5% discutii legate, provocate de intrebarea lui marca “ba, voi cum va vedeti ca taţi?” sau ma rog, alte replici cat de cat utile in viata. bun. asta a fost in spate la pizza marina si in crang.

la poarta crangului au ramas doar 3, adica ai mei, si m-am simtit mai bine. mi se pare mie sau inca mai exista o parte din “noi” care se distreaza mai bine fara intrusi? asa mi s-a parut. parca nu ne-am mai plictisit atat de rau si parca revenisem la viata. a venit ilinca tunsa intr-un mod foarte reusit, am rasuflat usurata si am baut un ciucas pana noaptea, leganati de nea gica si costica de la masa alaturata. am vorbit despre multe lucruri, nu mai stiu exact care, iar eu si radu ne-am jucat cu cateaua neagra si tunsa foarte la moda din bodega. nenea marius era acolo si m-am bucurat ca il revad. si pe urma a fost frumos, ca m-au intrebat ce mai fac, in speta radu, si m-am simtit importanta si am uitat de politete. pfiu. incet incet poate poate.

si am ajuns acasa la 11, un copil fericit intr-o noapte care ii amintea de poiana pinului si de Baia Mare. si mama a urlat si a tipat si a ranit iar si eu m-am intrebat pentru care motiv nu m-am obisnuit in astia 18 ani de zile si pentru care motiv mai am inca incredere in ea. pentru care motiv nu raspund stiu, pentru ca urasc certurile.

pfiu, WW, gata, te poti intoarce la invatat.

~ de downtownjesus pe iunie 20, 2008.