esti suparat. as intreba de ce, dar tac. pentru a multa oara.

i-am vazut azi pe: andrei punkeru, eddie, horhe, radu, dan si inca doi. mi-am amintit de noi si m-am suparat. cred ca mi-a si curs o lacrima in public, nu mai stiu. it felt really bad. andrei avea o sacosa de cadouri bleu in mana. poate era ziua cuiva. daca era, bravo lor. i-am iubit azi asa cum va iubeam pe voi odata. erau frumosi in ciudatenia lor si babele se uitau urat la ei. si mi-am adus aminte ca maine e joi si n-am iesit decat la o bere, si aia fortata de imprejurari si de cadoul tau. i-am invidiat si iubit in acelasi timp, ca ei isi dau seama ca in viata nu e timp de politete. in viata lor cel putin nu e timp de politete. bravo voua.

si uite asa am ajuns acasa suparata, nu deprimata, urmarita de amintirea unei veri in care ne vedeam o data la doua zile, chiar in fiecare zi poate, o vara in care mereu era cineva acolo cu care sa te intalnesti intr-o jumatate de ora.

si mi-am mai amintit de poiana pinului. tulbure si frumos trecut.

si atat mi-am amintit. am terminat “yellow”, siropoasa manga, foarte “american style” daca vreti, cu doi “drug snatchers”, nu stiu sa traduc, Goh fiind homo si iubindu-l pe Taki, care Taki e hetero pe motiv ca bla lucruri complicate parinti nebuni, ceva de telenovela. mi-a placut ideea de povestiri scurte de factura politista, iar Taki intotdeauna rezolva problema in momente nepotrivite pentru Goh. buni baieti,  genial desenati.

acum. sa vorbim despre yaoi ca ma enervez. ca de obicei nu-s in stare sa ma apar la momentul in direct si ma apar ca de obicei in reluare, la dan diaconescu direct. deci.

ba. in yaoi este unu’ care joaca rolul fetei, nu numai din punctul de vedere al pozitiei. si nici macar atunci nu poti spune ca sa poarta ca o fata, intrucat nici unul din ei nu se machiaza, nu-si da unghiile cu lac si nici nu se imbraca in roz. serios, sunt doi baieti normali din toate punctele de vedere. grrr, seme si uke, read wikipedia. seme e ala mai rau, mai al dracu, mai direct, mai indraznet sau mai cum oti vrea voi sa-i spuneti, cel care “ataca”. uke este ala mai amarat, mai batut de soarta, mai dragut, mai flafi, mai simpatic, mai amabil sau mai cum oti vrea voi sa-i spuneti, cel care fuge fuge fuge si rezista rezista rezista, de cele mai multe ori cel care crede ca e straight si are probleme de acomodare cu el insusi. iata, chiar si probleme de psihologie. acum, desigur, stiu ca tu, in speta, pentru ca de tine vorbesc, n-ai cum sa intelegi de ce ma uit eu la asa ceva. domle, baietii de yaoi sunt “highly idealised”, cum zice pe wikipedia. ba, is perfecti. si uke si seme, is perfecti. nu neaparat din punct de vedere estetic (daca esti fata, ai vazut “loveless” si nu te-ai indragostit macar putin de soubi inseamna ca e ceva in neregula cu sistemul tau nervos central), dar si din punct de vedere comportamental, daca vreti. sa-l luam exemplu pe usami din junjou romantica, el fiind intelectualul blazat. usami are 28 de ani si este castigatorul a nu stiu cate premii si un mare scriitor japonez. este de asemenea foarte bogat, fara familie pentru ca nu se intelege cu ei de nici o culoare, independent, ingamfat din cauza constiintei valorii sale si nu in ultimul rand frumos de pica. ei, una bucata ideal pentru o fata cu capu’ pe umeri. sa luam ca alt exemplu pe hiro din gravitation. hiro este inalt si are parul lung si castaniu. canta foarte bine si foarte frumos la chitara electrica, fumeaza intr-un mod genial si este mandrul posesor al unui motor de inalta clasa, care-l face si mai frumos decat e deja. surprinzator, om de treaba si amabil, care tine la colegul de trupa foarte mult si traieste prin muzica. alta bucata ideal de fata pe umeri, vazut din alta perspectiva. next. sa luam exemplu soubi? ) ha ha ha. soubi are doua posturi facute special pentru el. soubi este perfectiunea intruchipata, dar recunosc, pentru un anumit gen de fata. soubi este pictor talentat, dar nu ca Dali sau Picasso, pentru ca el picteaza fluturi. asta nu inseamna ca nu e destept ca astia, el doar picteaza fluturi si asta e genial, pentru ca fluturii sunt frumosi, nu destepti. si soubi…hai ba, soubi e soubi, nu intra in discutie. asa. un alt exemplu ar fi takeya din mirage of blaze, om pe care daca-l vezi cum se poarta cu naoe iti vine sa-l bati numa’ in gura si sa-i spargi capu cu ciocanu, dar care te atrage exact prin rautatea asta a lui. asa stau treburile si cu yuki din gravitation. sunt oameni si oameni, idealuri de copii. sunt idealurile mele, pe care le gasesc oarecum materializate, scutindu-ma astfel de efortul de a le modela. asta e tot. sigur, si baietii din anime-urile normale sunt draguti, dar nu au sclipire. astea normale, gen Sailor Moon, capata toate pana la sfarsit tenta telenovelistica.

atat despre yaoi. daca ai vazut “loveless” si n-ai devenit dependent, nimic nu te poate face sa inteleg, apreciezi sau chiar sa mai vezi alt anime de gen. daca nu ti-a placut “loveless”, n-ai inteles nimic. esti o cauza pierduta si ar fi bine si sanatos sa vezi hellsing sau altceva, ca n-ai de unde. “loveless” e cel mai frumos, pentru ca are 13 episoade cu propriile lor titluri, pentru ca e poveste, dar poveste fara printi si printese, pentru ca vorbeste despre multe lucruri destepte, despre sacrificiu si putere la propriu, daca vreti, despre legaturi materiale si spirituale, despre suflete pereche si viitor incert. si vorbeste, in ultimul rand, care va fi cel dintai, despre iubire, legatura mai puternica decat orice alte legaturi reale sau imaginare. cuvinte slabe si clisee, stiu, dar daca nu e “loveless”, atunci nu e nimic. “loveless” e cel mai bun anime si manga ever, parerea mea umila.

bine pa.

~ de downtownjesus pe iunie 18, 2008.