post despre tine, despre noi si despre fantasmagorica putere a lui WW asupra mea.

despre puterea lui WW asupra mea:

faaaataaa ( deci tu stii ce-am facut eu cand am ajuns azi acasa? am mancat, am baut bere (asta stii) si m-am culcat (stii si asta). si am visat. am visat frumos rau, ca in Vis de primavara sau celebrele filme americane cu rock alternativ pe fundal. am visat ca eram la Baia Mare, tu si cu mine si cu el (pav n-am idee unde era; ma intreb daca se supara ca il mentionez aici; nu cred) si era o Baia Mare diferita, dar la fel de frumoasa. stiu ca am fost si in oras, nu-mi amintesc cum era orasul, dar in visul meu dadusem peste un prof d-ala batran si frumos care ne-a dus cu Dacia lui 1310 portocalie pe langa Baia Mare. si erau niste dealuri, dar era drum pe ele si se vedea frumos rau, si era verdeata multa si eu aveam aparat foto. nu digital, d-ala mare cu lentila d-aia mare. si stateam cumva agatata de masina si faceam multe poze si eram tare fericita. si pe urma, nu stiu cum, as zice ca era un vis separat, ne-am intors la scoala. si stateam in parc, desi si parcul era putin diferit, diferit asezat adica, ca bancile erau aceleasi. si era un fel de ultima zi de scoala si stateam initial la avizier, nu mai stiu cu cine eram, tu  WW erai, de asta sunt sigura si pe urma ne-am dus sa stam jos. si era si el si orbu, iar mihai tache era cu alina panait, iar orbu era singur (nota bene!), iar mihai tache avea uniforma cand noi toti eram imbracati normal, iata cat de contopita cu uniforma ii este imaginea in al meu creier. si eu aveam o carte, imposibil sa-ti spun ce era, poate asta cu regina de am primit-o azi inapoi, era oricum la fel de mare, si el, adica EL s-a apucat s-o citeasca si a venit cipi si a zis “vaaaaaai EL citeste” (in locul “EL” a se citi numele lui complet, WW) si cipi ne-a salutat pe toti cu exceptia mea (si Doamne iarta-ma, daca mai e suparat mi-e si frica sa aflu :-S) si cipi s-a asezat jos pe ciment cu cartea aia in mana si radeam mult si bine, just like it used to be si eram tooooti impreuna, plus andra buzoianu, costache miruna si soare iulia (la iulia gasesc explicatie, la astelalte doua nuj ce dracu cautau ele in visul meu, nu m-au marcat cu nimic azi) si pe urma cred ca a venit pav si orbu si EL s-au dus undeva in spate, scoala noastra avea un “spate” nuj sa va explic ce e si unde ar trebui sa fie in viata reala, undeva in peretele internatului dinspre toaleta veche sau a baietilor sau toaleta de vara, si locul asta arata ca un subsol cu multe tevi, dar cica vezi Doamne acolo fuma tineretul hasdeian (da, cu i, lasati-ma in pace) si EL a zis “stai afara, flo, aici e prea mult fum” si si si…m-a trezit mama.

dar m-am trezit bine dispusa pentru ca a fost tare frumos si acuma trebuia sa scriu ca sa mi-l scot din cap sa pot sa invat ceva la biologie, ca maine am teza. si cu ziua de maine am terminat, ramane un vag ascultat la romana, enigma otiliei, ma duce mintea, si poate alte ascultaturi d-astea, nu stiu de unde ar putea veni. si gata. s’est fini, bien ou mal, ca n’importe pas. je crois que j’ai ecrit bien, sans diacritiques bien-sur ) grrrr you got the point, nu accept corecturi. 2 de 10 si un 9 la franca. am tot zis ca va zic povestea cu capcaunul si cu piticul.

imi rezerv week-end-ul cu incapatanare. de fapt, am zis, de maine incolo gata.

WW, tocmai ce vorbeam cu mama si tocmai ce imi zicea sa mai merg cu tine pe la bucuresti pana ma duc io la facultate, sa nu fiu chiar asa din plop. nu-i asa ca-i frumos? pai da, sigur.

si te iubeeeeeeees uite asa domle ca tare erai frumos azi si da domle, recunosc, iar iti statea bine parul si soarele iti lumina tare frumos fata si zambetul domle zambetul m-a omorat…si sa stii ca azi as fi mers cu tine acasa, chiar as fi mers, uite asa, m-am simtit brusc in stare de un “hai ca merg eu cu tine acasa”, dar prea erai fericit ca sa vorbim despre tristetea mea. si am zis “lasa c-o lasam pe altadata”.

si ai zis sa mergem la mare, nu? pai pai pai cred ca mergem. merg oriunde de dragul dumitale, tare mi-e dor de trezit intr-un pat langa tine si tare mi-e dor de noapte buna si de neata. si mergem domle la mare si lenevim p-acolo, cum zice WW, si nu ma pune nimeni sa merg la plaja, asa-i? si putem sa ne plimbam pe malul marii kilometri intregi ca nu ne pune nimeni sa facem nimic si putem sa nu mancam ca nu ne face nimeni nimic si putem sa stam in white horse mult si bine ca nu ne cheama nimeni acasa la 10 sau la 12 si putem sa dormim 3 ore pe noapte si sa jucam carti si sa bem mult si bine pana auzim noi, ca nici baia nu-i a noastra si nici banii nu-s vesnici, is chiar zadarnici, as zice io, si putem sa facem poze muuulte la multe lucruri si si si mai mult si mai mult si mai frumos de-atat, pot sa va privesc ore intregi fara nici o problema, pot sa va respir si sa va pastrez in mine asa frumosi cum sunteti in capul meu si pot s-o iau de la capat cu toate amintirile astea acumulate, pot sa traiesc chiar 150 de ani numai cu astea, cum bine zicea dragul de hiroki din Junjou Romantica. o sa incerc sa vin. serios, chiar vin, cel putin din partea mea eu vin. o sa vad cum fac cu tata. dar in principiu vin. pentru voi si pentru noi. nu numai pentru tine.

asa. mi-am dat seama azi de ce ii urasc atat de mult zilele astea si de ce ma port atat de urat cu ei. pentru ca pe langa frigul de afara, iarna dinauntru e portocala. sa explic metafora? problemele lor legate de videoproiector, jaluzele verticale si proiecte ma agaseaza prin simpla lor existenta si mai ales prin dorinta lor aproape morbida de a le acorda, eu personal, importanta. sunt aproape scandalizati de nepasarea mea crasa, if i might say, nepasare cu care ii tratez pe toti, de la un capat la altul, sarind peste iulia. iulia e singura care se mai bucura de atentia mea in clasa aia, iulia fiind singura care o merita. dar da, asta ma scoate din sarite, pretentia lor total nejustificata. cum ca ar trebui sa-mi pese si vai Doamne, cum sa nu-ti pese? uite asa. pentru ca pe langa frigul de afara, iarna dinauntru e doar portocala. desi recunosc, nu pare sa mai fie atat de frig afara. poate din cauza zambetului tau. si din cauza atentiei lor. datorita, nu din cauza, ma scuzati.

acestea fiind zise, multe mai aveam de zis, dar multe mai am si de invatat la biologie. deci pa. si ne vorbim si citim maine. asa.

~ de downtownjesus pe mai 27, 2008.