nu conteaza cat de lung am postul, important e cat si cum il scriu.

si pentru ca sa nu ma sperii de cat de mult adevar am putut sa spun azi, sa va zic de anime-urile de aaaaaazi.

asa. nu mai stiu ordinea cronologica, incep:

Boku wa Konomama Kaeranai, in traducere mai mult sau mai putin libera, nu stiu, Our Road of No Return. aaasaaa, acuma stati sa-mi aduc aminte despre ce era vorba. ah, asa. despre doi prieteni de cand erau mici, Ken si Ritsuro, Amafuji, respectiv Yoshinari (ha ha ha ce nume au, v-am demolat cu ele), care Ritsuro este student cuminte si destept cu ochelari si uniforma aproape ca a noastra, numa’ ca e maro, iar Ken este “host”, ceea ce in traducere la fel de mai mult sau mai putin libera, inseamna prostituata de sex masculin. ha ha ha v-am demolat din nou, sunteti WTC acuma. dina, sa nu te sperii, la asta ma uit eu. si mie mi-e rusine uneori, dar sa stii tu de la mine ca sunt chiar draguti uneori si ca se iubesc si ei la fel ca noi. asa. de aici vine toleranta. Ken cica il cam iubeste pe Ritsuro, de cand, asta nu mai stiu, momentul ma depaseste, iar Ritsuro are una bucata prietena de sex feminin, si anume Moeko. cu care Ken se culca intr-o zi, asa dintr-una intr-alta, de la o cupa de sake la alta. desigur ca Ritsuro afla, aflam cu mare surprindere ca este a treia sau a patra prietena pe care Ken i-o fura (sa nu radeti, asta nu e un anime fani), desigur ca se enerveaza, Ken ii propune la un moment dat sa fie mai mult decar prieteni, Ritsuro se apuca el asa sa mediteze daca sa fie cu Moeko sau nu, cand sa se culce si el cu Moeko ca omu, dupa ce prietenul lui facuse cararea, isi da seama ca nu poate. Moeko

ma intrerup ca sa remarc urmatoarele: nevoie sangeroasa de cola. si n-am. si o sa spuneti “dar, vai, Flo, tu nu esti dependenta.” nu, nu sunt, dar am nevoie sangeroasa de cola, de mirosul ei, de acid, de zgomotul facut de desfacerea dopului, de guuuuuust domle de gust, de bule, de de de :-S Doamne, am nevoie de cola. ma duc sa-mi iau un pahar mare de apa, pe care dupa ce il termin il umplu cu vin rosu. sa ma iertati, ma intorc. si vi le povestesc pe toate.

asa deci. m-am intors, cu apa si saratele, acelasi tip de saratele din care le-am dat biancai si auricai in schimbul unei jumatati de mar. imi place despre ele, is fete tare fericite, sa mor daca le-am vazut vreodata triste.

ciudat cum nu simt nevoia sa vorbesc despre ele, lucrurile, starile de fapt. poate chiar ma obisnuiesc cu ideea. mi-ai fi putin de ajutor daca ai vrea, dar desigur, you feel like a pile of shit cu diverse adjective pe langa si te doare in cot ca si altii se simt like a pile of shit si, ghici ce? i-ai face fericiti intr-o singura ora cat pentru o luna. si ghici ce? tot o sa moara de foame pana la ziua ta. pentru ca sunt incapatanati si nu stiu sa faca altceva decat sa te iubeasca. si ghici ce? isi dau seama cat de prost si urat o fac.

Moeko ii spune lui Ritsuro ca Ken se cara in Singapore, la ma-sa, initial divortata, motiv pentru care Ken practica prostitutia, actualmente in anime gata sa se marite din nou. si Ritsuro vorba aia se sperie si isi da seama ca are nevoie si alte cele.

eticheta: dragut. vechi. grafica najpa. ceva sex pe ici pe colo, nu grav.

am vazut Close the Last Door, cu o poza oribila pusa pe aarinfantasy.com menita parca sa ma faca sa fug de el pana la capatul pamantului si sa nu-l vad nici de-ar fi ultimul yaoi, chiar ultimul anime de pe acest pamant. dar mi-am tras aer in casa si perdele la geam sa nu ma vada nimeni si l-am vazut. Doamne, n-am mai ras ATAT de mult de la Gravitation incoace =)) e anime post-90 cu moace d-alea a la Usagi, WW stie. deci Doamne, amuzant pana la Dumnezeu, te arunci de pe scaun, nu altceva ) asa, deci povestea e urmatoarea, pe scurt, ca e foarte tare anime-ul, de fapt OVA. a da, azi am vazut numa OVA, ca n-am timp de anime-uri lungi. Close the Last Door, ziceam. Nagai e coleg de serviciu cu Saitou, care e mai mic si mai flafi. Nagai il iubeste desigur pe Saitou, care ii cere intotdeauna ajutorul, fiind dependent de el. Nagai isi da seama de asta abia la nunta lui Saitou cu Remi, colega de serviciu a lu Honda. tineti minte, da? asa. concentrati-va, ca mai e simplu decat Harap-Alb. si cum isi da el seama ca il iubeste pe Saitou si cum se gandeste el asa ca nu e homosexual, nu nu nu, el doar il iubeste pe Saitou, nu iubeste barbatii in general, langa el la bar se aseaza Honda, care cine e? ia ia ia sa vad daca ati fost atenti. colegu lu Remi, sotia lu Saitou. asa buuuun. si dintr-una intr-alta, Honda ii spune ca a avut o relatie cu Remi acu un an de zile, Nagai se enerveaza pe Honda pentru ca daaaacaaaaa ar fi ramas cu Remi ea nu s-ar fi casatorit cu Saitou si din vorba in vorba, din sake in sake, ca la noi, ca nu-i mare diferenta, se imbata Nagai. Honda il aduce la el acasa, cu bune intentii nu va speriati, il intinde in pat (imbracat!), ii da un pahar cu apa, mai schimba o vorba, il mai ia in brate cand incepe sa planga, il mai si saruta, da’ asa, sa stiti, din pura neatentie, ca si el saracu ca si Nagai tot hetero credea ca este. si dupa ce se saruta se mai rad putin ca vorba aia, ce viata fani au ei si se mai duc sa mai bea un pahar de sake, ca na! noi sa fim sanatosi, ca belele curg. printre vorbele astea spuse acilea Nagai ii spune la un moment dat lu Honda ca tare frumos ar fi daca ar rapi-o pe Remi. a doua zi dimineata Saitou il suna pe Nagai sa-i spuna ca, ghici ce? Remi a disparut…

auziti…eu am obosit…serios, nu mai pot sa va povestesc. sunt frumoase anime-urile, dar m-am plictisit. sa va uitati si la asta, ca e fani. il gasiti pe veoh tv.com e OVA si cred ca e doar un episod. deci 30 de min. merita deranjul.

am mai vazut asa: Fujimi Orchestra, care ar merita discutat separat, pentru ca e destul de…nu stiu cum sa spun, cuvantul ar fi misterios. e mult intuneric, foarte putina lumina, un vag prim viol, da’ care nu stiu sigur ca e viol, pentru ca ma rog, sunt doar imagini de fractiuni de secunda. pe urma mai e un viol get beget, puteti sa treceti peste pasajele alea cu un simplu click. pe urma mai e o metafora ciudata. relatia e intre Tonoin sau asa ceva, dirijorul orchestrei Fujimi si Yuuki, prim violonist si “concert master”, nu stiu exact sa traduc asta. si…Yuuki era inainte sa vina Tonoin ca dirijor cel care tinea orchestra unita si dupa ce vine dirijorul, toata lumea e fericita si mai unita si isi imbunatatesc mult performantele si culmea, tipa, prestatoare la flaut, pe care o iubea Yuuki de 3 ani, se indragosteste de Tonoin. si Yuuki ajunge sa-l urasc, pentru un timp, zic eu, si uneori il simte…pfff, cum sa va explic…un coleg si prieten din orchestra ii spune la un moment dat ca Tonoin este pentru orchestra un mare si luminos stalp de telegraf sau asa ceva, expresia exacta era cred “bright telephonic pole”. si uneori, atunci cand e in apropierea lui Tonoin, Yuuki are imaginea stalpului imens de beton cazand peste el si strivindu-l. sigur, Tonoin il mai si violeaza, Yuuki mai si cade pe scari, mai sta ne-treaz si vreo doua zile la rand, mai si innebuneste putin, Tonoin il mai calmeaza putin, Yuuki nu crede ca Tonoin il iubeste, Yuuki zice ca pleaca din orchestra, Tonoin ca nuuu ca daca Yuuki pleaca, pleaca si el, Yuuki ca nuuu ca orchestra are nevoie de tine mai mult decat de mine, Tonoin ca nuuuu ca el are nevoie de Yuuki in orchestra si ca orchestra in sine are nevoie de Yuuki si tot asa stabilesc ca e mai bine sa colaboreze. si povestea se termina cu inceputul de fapt, pentru ca e d-aia cu “totul a inceput cand a aparut el” si…eu am retinut metafora. mi s-a parut tare desteapta pentru anii ‘90, ca si ideea din Earthian. si mi-am adus aminte ca d-asta ma uit io la anime-uri, ca-s mai destepte decat filmele si mai usor de retinut. stalp de telegraf, inalt si stralucitor, care cade peste tine si te striveste. Flo-like.

si am mai vazut Haru wo Daite Ita (sau Daiteita), care a fost si dragut si porn. porn pentru ca personajele erau la randul lor actori pentru filme de adulti (ei le numeam AV, de la Adult Video parca). si se numeau Katou si Iwaki si erau, sa va zic io o vorba, frumosi rau. sigur, nu ca Soubi din anime sau Ritsuka din manga, erau ceea ce numeste lumea azi frumos. you know, futomodel-like. Katou era blond si avea par in vant si se imbraca tare frumos, iar Iwaki era brunet cu suvite argintii prin par si se imbraca numai la costum. initial Iwaki il uraste pe Katou pentru ca e mai tanar si pt ca i-a suflat rolul principal intr-un film, Katou il uraste pentru ca Iwaki il uraste, Katou ajunge sa-l iubeasca one way or another si da, Iwaki ajunge sa-l iubeasca atunci cand vede cat de mult il iubeste Katou. probleme, paparazzi, filme, actori fustrati, perceptia Japoniei asupra homosexualilor, costul celebritatii si alte motive filozofice. si mult porn, mai porn decat altele, pe acelasi plan cu celebrul deja Okane ga nai si viitorul (doua randuri mai jos) Level C.

Level C e numa’ porn, ratat lor, n-ai cum sa iubesti un om din prima noapte, cu toata supa lui Misa cu tot. hai ba ma lasi, asta e pentru obsedati. si nici grafica nu era buna si nici ei nu erau frumosi. prea anii ‘90, mai-mai ca n-avea nimic bun in el. serios, foarte ratat. chiar mai ratat decat Fish in the Trap, care avea chiar o idee filozofica, si anume tristetea pustilor de bani gata, obligati sa asculte de tata care le da bani. si despre prietenii falsi ai pustilor de bani gata. Declar Level C ratat.

Am incercat 10 minute de Cluster Edge. E cu adolescenti in armuri, un fel de Mai-Otome cu baieti. mi-a fost sila sa-l vad, are 25 de episoade, dar vorbea despre niste soldati artificiali creati pentru a inlocui oamenii in batalii care dadeau nastere la probleme de natura etica. erau nascuti din dorinta de a proteja viata umana, ei insisi fiind in fond oameni, desi creati artificial. si erau trimisi pe front si omorati cu sange rece, pierzandu-si astfel functia de “protectori ai vietii umane”. chiar parea interesant, dar nu ma pot angaja in anime-uri de lunga durata.

ca siiiii si Doamne, p-asta chiar vreau sa-l vad, Kaikan Phrase. are 44 episoade, nascut in ‘99, dar e cu o trupa de rock. si Doamne iarta-ma frumosi mai sunt toti. tobosar are un par genial, chitaristul are parul lung, negru, cu reflexe mov (aviz WW), viitorul bass-ist (ca n-a acceptat din primul episod) e blooond si are parul lung si ondulat, solistul o sa fie brunet cu par d-ala scurt anime-like si si si is frumosi rau. si muzica e foarte rock, in sensul in care percepem noi, europenii, rock-ul, si nu J-rock d-ala electric, cu multe sintetizatoare si alte cele. e chiar foarte rock, cu tobe care se aud clar si cu chitari care se aud clar si cu ritmuri d-ale noastre si toate cele. dar n-are pic de yaoi, spunea cineva la review. dar l-as vedea, de dragul muzicii.

si cam asta a fost azi, am mai incercat si Marginal Prince, dar nu l-am gasit la sursele apropiate, am aflat ca Junjou Romantica e ACUM la televizor, adica acum, in perioada asta, si ca se da, vezi Doamne, vineri dimineata, de fapt joi dupa miezul noptii, si ca are 26 de episoade, doar 5 dintre ele subtitrate in engleza. adica pana mea, spre deosebire de restul, asta chiar e dat acuma. adica acum merge. se misca. e viu. acum. e ciudat sa stiu asta. restul parca sunt aici de la inceputul timpului, doar ca eu nu le-am vazut pana acum. dar oamenii chiar scriu/deseneaza manga acum si fabrica anime-uri acum. si uite asa se scrie istoria, nu?

dupa ce termin postul asta, va fi 1. si voi ramane aici pana pleci tu, chiar de-ar fi sa scriu o pagina intreaga de post. nici nu ma uit inapoi, nu vreau sa stiu cat am scris. eram atat de morfolita incat v-am povestit anime-uri. uof.

sa catalogam anime-urile mele zic. frumos si de la capat, sa ramana la generatii:

• “Loveless”. e primul, e singurul, e cel mai bun. nu se compara cu nimic, cele mai bune anime-uri sunt “aproape la fel de bune” ca “Loveless”, exista personaje care seamana cu Soubi sau Ritsuka, dar ei nu seamana cu nimeni, sunt etern egali cu ei insisi. n-ai cum sa nu-l adori pe soubi cu paru prins si cu tigara in gura in dreptul sevaletului, asa cum n-ai cum sa nu-l iubesti pe ritsuka cand se inroseste. is cei mai buni. pentru yun kouga: cheers.
• anime-uri dragute-flafi-frumoase-vai-Doamne-aproape-la-fel-de-bune-ca-Loveless. avem acilea “gravitation” si “junjou romantica”, pe care le vezi cand n-ai ce face duminica, care te binedispun si te fac sa visezi la luna si la stele, ca asa sunt ele. si care te mai si fac sa razi, ca personajele au moace d-alea anime-like.
• anime-uri inteligente. avem acilea bucata de “Death Note”, “Earthian”, “Mirage of Blaze”, “Legend of Duo”, chiar si “Ai no Kusabi” sau “Descendants of Darkness” si eventual altele pe care le-am uitat. astea-s anime-uri cu incarcatura, cu mesaj, de stai tu asa dupa ce le-ai terminat si te apuci sa te gandesti ce e viata asta si cum sunt ingerii si cat de misterioasa e istoria si cat de rai sunt oamenii…
• anime-uri inteligente, dar altfel de inteligenta. “Sailor Moon”, “Mai Hime”, “Mai Otome”, “Love Hina”. astea-s inteligente cand vine vorba de sentimente, is despre oameni nebuni care lupta impotriva raului si care iubesc pe toate lumea neconditionat, care salveaza pamantul asa, global, fara geografie sau resurse naturale, pur si simplu de dragul vietii. sunt anime-uri hippie, daca vreti. cu muuulta iubire care poate parea siropoasa daca treci la yaoi. nu stiu daca sunt in stare sa le mai vad odata. cred ca da. sigur da. pentru ca ii sunt dragi copilului Flo.
• undeva intre astea doua ar fi “Okane ga nai” si “Zetsuai”, cu a lui continuare “Bronze”, pentru ca au o bucata de inteligenta, intrucat Okane ga nai vorbea, si vorbea foarte bine chiar, de Yakuza si de traficul de carne vie, iar Zetsuai si Bronze despre durerile ascunse in spatele mastilor pe care le poarta artistii, in general. sa nu zic vedete, pentru ca Nanjo era artist.
• anime-uri asa-si-asa, cu doar un gram de inteligenta si 4 grame de vis: OVA cele multe si cele marunte, astea vin cu etc. “Lesson XX”, “Close the Last Door”, “Fake”, “Angel’s Feather”, “Haru wo Daiteita”, “Papa to Kiss in the Dark” si alte cele. asa-si-asa, cum am zis, un pic porn, un pic cute, un pic romatice. de toate din fiecare. nu-s mediocre, ca-s yaoi si si ele is speciale in felul lor. da’ is asa, asa incat uiti sa le mentionez cand te intreaba lumea ce anime-uri ai vazut.
• anime-uri proaste: “Fish in the Trap” si “Level C”. astea-s “hai frate, voi n-ati avut ce face”.

si asta inseamna ca e bine, eu gasind doar 2 anime-uri proaste in tonele pe care le-am vazut pana acum. celelalte pe care nu le-am mentionat intra la o categorie din astea. ma simt organizata.

si pentru ca tu ai plecat si pentru ca numaratorul de cuvinte a luat-o razna, ajungand la 2700 in curand, va spun noapte buna. pun capul pe perna si adorm, pur si simplu. de fapt, numaratorul de cuvinte nici nu se mai misca. maine, sa vad cum ma simt. vreau sa stau cu tine in iarba pe malul lacului, da’ sa vad cum stau cu sanatatea si cu teza la chimie. si am si proiect la info si unu la geogra si unu la chimie. dar cred ca le las pentru mai incolo.

noapte buna, voua si noua.

te iubesc, sa stii. dar tac. astept in continuare.

~ de downtownjesus pe mai 17, 2008.