despre cristi, megastar, antonescu si inca ceva.

in ordine aproximativ aleatorie:

am revazut azi “inceputul adevarului”, care va sa zica filmu’ lu’ sergiu nicolaescu despre antonescu si momentul 23 august ‘44. da, l-am mai vazut de 3 ori pe putin si ma fascineaza in continuare. il vad ca sa ma sperii inca o data de cat de usor se scrie istoria si de cat de dezastruoase consecinte pot avea faptele tale, desi initial parand neimportante. si ca sa iert constant si ca sa-mi aduc aminte sa nu mai caut vinovati. au facut ce au crezut ca e mai bine. si asta e de ajuns ca sa iertam. sunt oameni si au facut ce au putut. toti. sa iertam zic si sa gasim rezolvari la probleme prezente. desi eu stiu cat e de greu.

despre megastar. acum, mai sunt cateva minute si florin va fi declarat castigator. stim asta, e foarte roman. asa cum ciubotaru georgian e foarte roman. seful CCE adica. Consiliul Consultativ al Elevilor, incultilor. pi sigur, voi n-aveti liceu democrat ca al meu. la voi acolo domina haosul, anarhia, dezordinea. punk-eri ce sunteti. cum spuneam. andrei, te iubim. no matter what, apreciem chinul tau in melodiile najpa alese de ei. si adoram melodiile alese de tine, pe toate. multumim pt metallica pt totdeauna, cerem scuze ca nu te-am vazut atunci. multumim si pt “epilog”, pt “if i could”, pt “prea sus” si pt toate celelalte. esti de-al nostru, ramai al nostru castigator, nu ne pasa de titlul lor ratat de megastar. adevarat, daca castigi iti faci o trupa si o sa fii bine. iti faci trupa si-asa, nepe. te iubim, andrei. am fost, suntem si vom fi alaturi de tine. rock on.

despre Cristi. cu variate implicatiuni in viata noastra.

maine vreau sa fie perfect, si voi toti va veti chinui, daca trebuie, sa fie perfect. daca Cristi se chinuie de fiecare data, la fiecare concert, sa ne faca fericiti pe noi toti, atunci si noi ne vom chinui, odata intr-un an, sa fie fericit. si uite asa, vom lasa la o parte propriile noastre dureri si vom canta, vom aplauda si vom urla, pt ca el sa fie fericit.

andrei a castigat. sunt fericita. am castigat toti.

stim cu totii boala care il macina. stim de multi ani si de tot atat de multi ani ne miram ca rezista. si il iubim pt asta. si pt ca nu scapa nici o ocazie sa multumeasca fanilor. si daca el a putut trece peste boala lui si daca el reuseste inca sa sustina concerte (si cate concerte. si ce concerte), atunci si noi vom putea sa ne bucuram de muzica lui. sa ne izolam deci pt cateva zeci de minute de lumea exterioara si sa ne bucuram. de muzica.

andrei chiar a castigat.

maine chiar mergem la Iris.

am vrut sa mai semnalez reclama la un credit de la o banca, nu stiu care, cu un nene de vreo 90 de ani imbracat in piele care incearca sa se urce pe o motocicleta de vis, dar evident nu-l mai tin oasele. motto-ul: “nu astepta sa treaca timpul ca sa-ti implinesti dorintele. ia-ti un credit.” si noua reclama la Touareg cu un nene care ne spune cum ar urca el cu touaregu in varfu dealului aluia din spate si cum ar trece el prin groapa aia imensa plina de noroi si cum ar cobori el muntele ala din spate, dar nu face nici unul din lucrurile alea. motto-ul: “stim deja ce poate face un Touareg. asa ca n-am vrut sa-l mai murdarim.”

si acum, niste loveless. pentru ca mi-e dor de voi toti. si pentru ca mi-e teama ca nu mai sunteti. pentru ca, in fond, nimic nu mai e cum a fost. si pentru ca, obiectiv vorbind, nimic nu mai e azi cum a fost ieri. melancolie. Baia Mare. si tie nu ti-e dor de Baia Mare…n-ai inteles nimic din saptamana aia. sevraj de armonie.

imi place si cuvantul “sevraj”.

si imi place “ironic” de la alanis morisette sau morissette, niciodata n-am stiut. alanis, ca-i de-a noastra.

bravo, andrei. we are proud. we really are.

am fost azi in oras cu mama. doua perechi de incaltaminte si camasa de culoare ciudata, aproape ireproductibila. color-words-blind. cred ca e mustar, totusi. sau asa ceva. un fel de galben, dar nu tipator. cred totusi ca e mustar. nu intrebati de ce atata culoare pe capul meu. nici eu nu stiu. si nici incaltamintea nu e chiar neagra. de fapt, o pereche de incaltari n-are nici un pic de negru, iar cealalta are mult scris rosu si alb. brrr.

te urasc. am avut ieri niste idei nebunesti. cum ar fi sa te iau intr-o zi de langa ei, sa mergem unde-am fost de florii, sa stam pe placa de ciment si sa te intreb “ce ai face daca te-as lua de mana?”. tineti cont, privirea era importanta in aceasta bucata de imaginatie. da, in capul meu, eu aveam o privire foarte “numb”, pe principiul “cui dracu ii mai pasa de ceva cand vine vorba de tine? mie nu.” da, si iti ceream o tigara. si o aprindeam. si cand sa te intreb “ok, acuma ce fac?”, tu mi-o luai dintre buze, pt ca, nu-i asa? sunt un copil care nu trebuie sa se joace cu focul. te iubesc, dar trecem peste. ai fi dragut daca ai face asta.

bravo, andrei. dupa cum se observa cu ochiul liber, sunt incantata.

ce taram o fi si facultatea asta de medicina? o fi misto? io cred ca e. e bucuresti, da-o dreacu, tre sa fie misto.

brrr, scuzati limbajul non-academic de mai sus. resturi de cartier si tocmai ce am ascultat soundtrack-ul de la serialul “17″, pe care nu l-am vazut. piesa e foarte buna, doar e scrisa de parazitii, pana mea. buni baieti.

si una peste alta, maine Iris. si cam atat. am nevoie de timp. pt tot.

~ de downtownjesus pe mai 10, 2008.